Pichot answer to Feijoo's allegations!

Agustin Pichot the Vice-Chairman of World Rugby answered to what Feijoo, President of Federacion Espagnola de Rugby claimed he stated in a private conversation after the game in Brussels, Belgium-Spain: "I think I would have done more than your players”.

Here is Mr. Pichot answer one of the most influential persons in World Rugby who couldn’t put emotional reactions beyond rugby values.

Tweeter link here

Thank you Mr Pichot for bringing clarity to this rumor that went round the world!

As a reminder Mr. Feijoo, President of Spanish Rugby Union, claimed in front of Spanish press that Mr. Pichot condoned the unacceptable behavior of Spanish players towards Romanian referee Vlad Iordachescu at infamous rugby match Belgium - Spain. 

Let's hope Mr. Feijoo will explain the statements he has made before the Spanish press which prove to be untrue today.

Meciul decisiv cu Rusia - exercitiu tactic in locul fluieraturilor traditionale

Mai este puțin timp până la meciul cu Rusia, un meci dificil deoarece vine după năuceală de la Madrid, meci pe care încă mă străduiesc să îl înțeleg. Va recomand să citiți și editorialul de pe pagină FRR care cred că exprimă foarte bine ceea ce simț iubitorii balonului oval. Nu știu ce e în sufletul jucătorilor sau al stafului dar prespun că nu le este ușor pentru că urmează un meci cu o echipă incomodă, în condiții atmosferice de iarnă, pe un stadion care probabil va fi gol pentru că  vremea este cum este si alte motive care vor face obiectul unui articol mai lung altădată. Ramane sarcina lor sa se mobilizeze cat mai bine si sa repare ce-au stricat. Deocamdată singurul lucru care contează este să câștigăm cu punct bonus ofensiv în față rușilor. Următorul lucru care contează e să câștigăm oricum pentru că o înfrângere va zădărnici șansele de a merge în play off sau repechage deci calificarea ar putea fi compromisă încă de la acest meci. Nu trebuie uitată nici această opțiune, a unei simple victorii, cum am uitat la Madrid opțiunea unei înfrângeri cu punct bonus defensiv sau opțiunea unei înfrângeri la mai puțin de 10 puncte.

Pragmatismul e bun!

foto: Daniel Nechita Photographer (Facebook)

FRR a anunțat lotul și față de meciul cu Spania au apărut Pristăvită, Gordas, Motoc, Nistor, Kuselo, Boldor și Simonescu și s-au întors la cluburi frații Ursache. Nu știu dacă componența loturilor a fost agreata înainte de începerea turneului însă lotul care a făcut deplasarea la Madrid a făcut previzibilă echipa care va fi aliniată. Îmi place însă că acest lot da mai multe opțiuni antrenorilor si poate selectia echipei va pune semne de intrebare rusilor.

În cele ce urmează voi face un mic exercițiu de imaginație comparând echipă probabilă la care trebuie să ne așteptăm de la Lynn Howells și cum mi-ar plăcea mie să fie echipă care va intră pe teren cu rușii și de ce, având în vedere și analiza de aici. De la început precizez că este un simplu exercițiu de fantezie, că nu am nici o informație din interiorul lotului și scopul acestui articol este numai de a provoca discuții constructive între iubitorii sportului cu balonul oval și nimic altceva. Nu e literă de evanghelie ce spun eu, am analizat un singur meci și e nevoie de mai multe pentru o analiză profesionistă. În fine, e greu să bănuiești ce să ne așteptăm de la ruși după ce Peruvkin și-a dat demisia și a fost înlocuit cu unul dintre asistenți, irlandezul Mcdermott.  

  Iata varianta conservatoare cu care ma astept sa fie abordat meciul cu rusii:

1. Lazar
2. Radoi
3. Tarus
4. Van Heerden
5. Antonescu
6. Macovei
7.  Burcea
8.  Nistor
9.  Surugiu
10.Vlaicu
11.Dumitru
12.Fakaosilea
13.Kinikinilau
14.Fonovai
15. Fercu

16.Capatana
17.Badiu
18.Gordas
19.Poparlan
20.Gorcioaia
21.Calafeteanu
22.Sheenan
23.Umaga

Schimbările din echipă probabil (vom vedea probabil joi sau vineri dacă această va fi) ar fi operate doar din cauza întoarcerii fraților Ursache la cluburi și în general planul de joc se va păstra. Fakaosilea va jucă centru unu. Chiar dacă la Madrid a purtat tricoul cu nr. 13 el a operat în culoarul nr. 12 deci nu a fost nici o schimbare aici, posibil că noile tricouri să fi fost de vina pentru această mică inadvertență precum cea de la meciul cu Germania cand Macovei nu a avut numar pe spate. 

Nu am nici o îndoială că această formație poate câștiga meciul cu punct bonus ofensiv împotriva Rusiei. As prefera insa o altă abordare legată în principal cu dinamica liniei a treia, variația atacului și bancă de rezerve care va trebui să aibă un impact mai mare iar schimbările să fie efectuate mai devreme. Consider extrem de importantă dinamica liniei a treia, de altfel spuneam în articolul în care am analizat jocul Rusia-Spania referindu-mă la meciul Scoția-Anglia că mă aștept că englezii să aibă probleme din cauza componenței acestui compartiment.

Planul de joc e bun! 

Planul de joc al Stejarilor afișat cu Spania, executat mai rapid are potențialul de a fi periculos și înțeleg rațiunea antrenorilor pentru care au hotărât să joace în acest fel. Realitatea este că Legea 16.3 privind ruck-urile nu se aplică consecvent de către arbitri, am văzut plonjoane ca în bazin de la spanioli si nu numai in aceste meciuri de REC ci si in meciuri de 6 Natiuni. În general atitudinea pare să fie următoarea: nu te preocupi prea mult de legare sau să stai pe picioare la breakdown ci este important să percutezi în jucătorul advers și să-l cureți indiferent cum (crocodilul, procedeu de judo etc.) folosindu-și masă și forță fizică. Este mult mai ușor să menții posesia atacând omul din linia de apărare adversă și să ai un plan de joc bazat pe coliziune. Evident, ar fi mai spectaculos să ataci spațiul și nu primul om care îți iese în cale dar lipsa de aplicare coerentă a legii 16.3 favorizează un astfel de joc de posesie, cu multe puncte de fixare în care devine din ce în ce mai dificil să faci un turnover ca aparator însă din păcate uzează jucătorii din atac. Dacă ești într-un ruck defensiv vei fi probabil curățat destul de ușor și atunci singura opțiune rămâne să stai cât mai puțin implicat în spontane și să trimiți câte doi jucători în placaje, ceea ce noi am încercat dar nu ne-a ieșit pentru că nu am câștigat metri în apărare, cel puțin în meciul cu spaniolii.

Planul de joc al Stejarilor este un plan inteligent, adaptat la ultimele schimbări ale legilor jocului, chiar la interpretările arbitrilor însă problema vine de la execuție, care deseori e lentă (deci e nevoie și de jucători mai tineri sau mai dinamici) și de la faptul că este unidimensional, nu variază atacul, nu are explozie după câteva puncte de fixare repetate și nici deciziile care vin pentru șuturi nu sunt cele mai bune.  

Bazându-mă pe acest plan, care este unul bun, iată cum văd eu lucrurile:

1. Lazar
2. Radoi
3. Tarus
4. Van Heerden
5. Antonescu
6. Macovei
7. Nistor
8. Gorcioaia
9. Surugiu
10. Vlaicu
11. Dumitru
12. Kinikinilau
13. Fakaosilea
14. Simionescu
15. Fercu

16. Capatana
17. Badiu
18. Gordas
19. Poparlan
20. Kuselo
21. Calafeteanu
22. Umaga
23. Fonovai

Mai multa viteza si sange tanar. 

Propunerea mea are în vedere în primul rând creșterea vitezei în pachetul de înaintare pentru că echipă rusă se bazează pe forță fizică și viteză, lipsindu-i însă tehnică individuală. Calitățile fizice și faptul că nu au nimic de pierdut îi poate face însă foarte periculoși.

Prin urmare, cea mai importantă schimbare de abordare ar fi în linia a treia unde Macovei ar începe pe partea închisă care este oricum postul care i se potrivește cel mai bine. Nu e un foarte bun purtător de balon, nu cred că închizător la grămadă e poziționarea cea mai bună pentru el însă este un placheur foarte bun și blindside se pliaza perfect pe abilitățile lui. La deschisă Nistor, care poate operă ușor în zonele laterale fiind un jucător dinamic și cu apetență pentru contestarea posesiei în primul moment după placaj. 

Alegerea lui Gorcioaia și Nistor ca titulari se datorează faptului că aceștia sunt angrenați în campionatul francez și au mai multe jocuri în picioare în comparație cu jucătorii din Super Ligă. Știu că ar fi greu să-l lași în afara foii de joc pe Burcea însă viteza și surprizele pe care le poate aduce banca sunt importante, de aceea l-am ales pe Kuselo. Burcea ar putea să-l înlocuiască doar pe Macovei, în caz că acesta ar lipsi și sunt partizanul păstrării posturilor de la club. Gorcioaia este singurul care evoluează etapă de etapă ca închizător la grămadă la echipă de club și-mi aduc aminte de meciul cu Samoa când a dat placaje de i-au căzut umerii și vom avea nevoie de forță lui în moluri și pentru acest motiv îl prefer lui care Burcea evoluează flanker la CSM (8 fiind poziția lui Carpo) și care vine după o pauză competițională.  

Pe aripi i-aș prefera pe Dumitru și Simonescu pentru că sunt buni la baloanele înalte și mă aștept că rușii să încerce să prindă marginea cât mai des și noi să încercam să folosim lipsă de viteză a lui Kushnarev prin șuturi de urmărire, aspect al jocului la care cei doi excelează.

Mutarea lui Fakaosilea la 13 vizează acoperirea cât mai cuprinzătoare a ambelor lațuri ale terenului cu jucători care pot participă la breakdown / ruck, Macovei și Gorcioaia acționând în zonă centrală în timp ce Nistor și 13 ar acționă pe flancurile apărării. Având în vedere că apărarea noastră este în general una îngustă, este important ca jucătorii cu profil defensiv care asigură zonele laterale să fie îndeajuns de dinamici pentru a culisa rapid în cazul unui joc expansiv al adversarului.  

Decizia de a-l lasă pe bancă pe Fonovai e în parte datorată cartonașului galben însă în principal datorată impactului pe care îl urmăresc în repriza a două când intrarea lui, a lui Kuselo, Badiu și Căpățâna poate aduce un plus semnificativ de forță în regim de viteză, toți fiind jucători dinamici care pot face față un joc rapid. Schimbările ar trebui făcute mai devreme și nu lăsate pentru ultimele 10 minute cum se procedează deseori.  Nu ma intelegeti gresit, Fono a fost unul dintre cei mai buni oameni de la Madrid insa greselile se platesc.

În concluzie, planul e să-i bumbăcim bine în prima repriza și să punem cât mai multe puncte pe tabela iar în repriza a două să marcăm eseurile de punct bonus sau să forțăm victoria.

Pe Boldor am fost tentat să-l pun pe bancă în varianta proprie însă Umaga este mai versatil și ar putea acoperi două poziții în caz de accidentări, uvertură și centru. Fiind un meci decisiv, aș amâna debutul lui Boldor până la meciul cu Belgia.

Sa folosim resursele la maxim.

În materia de selecție, cred că există în continuare un conservatorism păgubos iar toate resursele de care dispunem nu sunt folosite la maxim. De pildă există la nivelul Federale 1 (Franța) 6-7 jucători relativ tineri care nu s-au întâlnit cu lotul până acum. Pentru comparație, spaniolii au avut 6 jucători care evoluează la nivelul respectiv in lot (!!!). Alt aspect important este că acești jucători din Fed 1 sunt în plin campionat la acest moment deci nu ar avea problemele fizice inerente care apăr după pauză Super Ligii. Deocamdată doar Nistor a fost convocat din Federale dar sunt jucători acolo care merită atenție și mă gândesc aici la Răzvan Ilisescu (flanker/N8-12 meciuri în acest sezon) despre care am amintit deja aici ca o eventuala optiune, Costel Burtila (stalp dreapta, pozitie unde nu avem multe optiuni - 12 meciuri in acest sezon), Claudiu Branescu (flanker - 7 meciuri in acest sezon) sau Nicolas Onutu (aripa/centru - 11 meciuri in acest sezon). De altfel sunt mult mai multi jucatori romani in Fed 1 si ar merita urmariti si cei din Fed 2 daca fac pasul mai sus, sunt o resursa importanta.

Că să nu există confuzii, ceea ce sugerez eu nu se bazează pe realitatea obiectivă din lot, pot exista accidentări, stări fizice sau mentale care să influențeze selecția si pe care nu am de unde sa le cunosc. Este un simplu exercițiu intelectual menit să inițieze și alt tip de discuții despre rugbyul românesc față de tradiționalul "huo" pe care l-am văzut din plin pe rețelele de socializare după năuceală de la Madrid.

Timișoara Saracens în Scutul Continental sau cum să îți complici viață singur.

Sâmbătă am vizionat un meci care n-ar fi trebuit să se întâmple într-o cupă europeană care se respectă. La  Batumi, într-o mare de noroi, pe un teren de tip agricol, Timișoara a întâlnit într-una dintre semifinale echipă georgiană care reușise o nesperată victorie în ultimul meci al anului trecut, în fără sarazinilor noștri, echipă mult mai titrata și mai valoroasă. Nu revin la meciul respectiv, cred că l-ați văzut cu toții și ai noștri au evoluat foarte slab. Ce-i drept, nu mai era nici o miză dar uneori trebuie să ții și la blazon iar jocul rezultatelor, unul puțin probabil, ar fi putut duce la pierderea calificării. 

Revenind la meciul de sâmbătă, e de înțeles de ce echipele din vest sunt reticențe să facă deplasări în estul Europei sau Asia (unde e Batumi din punct de vedere geografic) și cu atât mai puțin în orașe mai mici, in afara capitalelor. Terenul a fost absolut execrabil, o de tarla plină de noroi, ceea ce evident i-a avantajat pe georgieni.  Meciul de la Batumi a lăsat mult de dorit, mai ales din cauza noroiului persistent iar transmisia a fost atât de proastă în a două repriza încât TVR HD a încetat să mai difuzeze meciul care la un moment dat era imposibil de urmărit din cauza intreruperilor. Noroc cu difuzarea online de către georgieni, care a putut fi urmărită, în ciudă întreruperilor dese, vina aparținându-le în totalitate gazdelor. Din aceste motive a fost o reclamă proastă pentru aceasta competiție. Inregistrarea poate fi vizualizata aici.

Batumi este o echipă limitată, cu un joc vetust, bazat pe o apărare agresivă, în forță. Ocazional încearcă să joace la mână, profitând de faptul că au o uvertură decentă (Khmaladze)  însă de cele mai multe ori sfârșesc prin a-și da cu balolnul în cap, mai ales dacă au în față o apărare care poate pune o presiune decentă pe ei. Sa nu se inteleaga ca ai nostri au fost mai indemanatici iar in prima repriza, daca georgienii n-ar fi scapat balonul in cateva ocazii, ne-ar fi pus probleme si pe treisferturi. Sunt o echipă de moral, viscerală, care poate avea momente bune dacă e pe val însă fără o exprimare complexă în teren. În mod normal, Timișoara n-ar trebui să se chinuie cu o astfel de echipă nici măcar pe un teren foarte greu însă și-au complicat viață singuri prin alegerile facute precum suturi tactice foarte slabe, alegerea suteurului si chiar a primului XV. 

Primul aspect negativ este balamaua unde Rose și Seniloli nu au reușit să încropească nimic. Primul începe să arate că un pilier, se mișcă din ce în ce mai greu, șutează în dorul lelii și după grimase se pare că ar preferă să nu facă asta ci sa fie lasat in pace sa se certe cu arbitrul. Chiar dacă a fost un jucător bun, la momentul acesta nu-și justifica locul în echipă c titular, fiind alte opțiuni disponibile, in ciuda accidentarilor.  

Seniloli e pentru mine o enigmă cum are loc în echipă Fiji. Are ceva calități, atacă bine spațiul de lângă grămadă, mai ales în aparari rarefiate dar în rest nu ii iese nimic. Nu placheaza când e nevoie, pasează inconsistent, când prea sus, când prea jos și da dovadă de labilitate după ce greșește, își pierde încrederea și continuă să paseze autist la primul om care-l vede de cele mai multe ori pase de spital. Nu comunica cu înaintașii, nu observă cum sunt plasați aceștia, nu știe să conducă jocul și în general nu reușește să se integreze în jocul echipei. În ciudă vârstei și a lipsei de experiență, la momentul acesta Rupanu ar fi un jucător mai util pentru echipă și cuplat cu un jucător experimentat la 10 precum Umaga, care sa-l ajute si sa-l coordoneze daca e cazul, consider eu că ar aduce un randament mai bun. Ce-i drept a aparut in lot Luiters, care a arătat că are clasă și la care Rupanu ar fi bine să dechida bine ochii pentru că are ce învață de la sud-african. Cred că se va înțelege bine acest Luiters cu înaintarea Timișoarei.  

În aceste condiții, pare de neînțeles insistența cu care cei doi sunt titularizați indiferent de prestație, cu toate că a trecut jumătate de sezon de când fijianul e în lot iar la Rose cresterea masei e evidenta si pe cale consecinta si scaderea vitezei de executie, de altfel nici nu a mai fost convocat la Stejari. 

O altă chestiune curios abordată de catre tehnicienii echipei e situatia transformeurului. După plecarea lui Calafeteanu nu au fost semne că se caută soluții iar finala de anul trecut, câștigată pe piciorul lui Conache a fost din păcate uitată. Veți spune că a venit Luke Samoa, insă să nu uităm că Baia Mare a pierdut finala și pe piciorul lui. A mai venit Stefano Hunt dar a jucat destul de puțin, fiind mai mult accidentat iar în condițiile problemelor financiare din ultimele luni nici nu știu dacă mai e la club sau vrea să joace. În condițiile astea, să alegi în continuare să joci cu o uvertură lentă și fără șut (Rose) și să pui un centru crash ball că Manumua să suteze pare o încropeala care vine din teamă de a titulariza alti jucători. Conache merita o șansa serioasă după meciurile bune de anul trecut, câteva meciuri ca titular insa cu toate astea prinde echipa foarte rar, chiar în condițiile accidentărilor. Ce-i drept a fost si el accidentat, dar e in lot de ani de zile. Fara continuitate nu se va putea impune ca titular si nu va putea ajuta echipa. Punctele pierdute din loviturile de pedeapsă sau tentativele de țintă ratate pot fi prețioase, mai ales în astfel de meciuri de uzură și pe o vreme care te îndeamnă să sutezi mult si niciunul dintre Rose sau Manumua nu au aratat constanta la bete.

O altă chestiune ciudată e plimbarea lui Vlad Popă pe diferite posturi, după debutul fulminant de anul trecut de la Stejari (mare curaj a avut Howells atunci!). Sezonul acesta a fost fundaș, uvertură și centru. Ce-i drept el a acoperit mai multe poziții la juniori însă atunci când a intrat la centru am observat la el mai multă consistență și o dorință mai mare de a fi creativ în atac. E un placheur foarte bun, care până de curând nu s-a remarcat în situații ofensive însă părerea mea e că încearcă să-și varieze jocul cât mai mult, să fie un creator de faze și ar trebui să aibă mai multe șanse pe poziția lui, mai ales după plecarea lui Sefanaia.  

Este evident că accidentările au incurcat mult lucrurile însă ar fi bine ca echipă tehnică (sau ce-a mai rămas din ea după plecările lui Williams și Roach) să mai încerce și alte opțiuni și să evalueze periodic jucătorii, pentru că sunt prin lot insulari care nu știu să stea în grămadă și semnează statul de plată de câțiva ani, aduc un insular care pierde orice duel în grămadă ordonată în Super Ligă dar un Cătălin Sasu joacă în DNS.

La înaintare lucrurile au stat ceva mai bine, e drept a fost și o vreme care a favorizat un astfel de joc însă prima repriza a fost chinuitoare, timișorenii fiind fluierați mult prea des. E drept că arbitrul a fost ușor confuz în unele situații însă ei sunt fluierați mult și în meciurile locale iar aceasta situație la nivelul înaintării trenează de mai mult de un sezon și nu se observă tentative de a îmbunătăți acest aspect al jocului. Initial s-a dat vina pe arbitrii nostri, acum vedem ca afară e mai rau. E drept că atunci când ai în echipă un jucător care comentează fiecare fază, e greu să te pui bine cu arbitrul. În al doilea rând, nu e numai responsabilitatea antrenorilor acest aspect al jocului, este nevoie ca și jucătorii să cunoască regulamentul de joc, să observe obiceiurile arbitrului și să încerce să se adapteze la cerințele acestuia si sa comunice cu el, nu sa comenteze orice decizie.

Ceea ce aș dori să remarc la înaintare in mod negativ este ineficiența jocului în 22-ul advers. Batumi nu este o echipă greu de deschis și are tendința să aglomereze punctul de fixare cu mai mulți jucători decât este nevoie, atat in atac cat si in aparare, situație care inerent creează spații. În acest context, este de neînțeles de ce timișorenii nu au folosit mai mult pickngo în terenul advers, pe care ar trebui să-l știe bine de la națională. În schimb au deschis prea larg, tot pe grupuri de gramadari, ajungând din două pase urmate de puncte de fixare de la margine la centru, fără a  câștiga teren pentru că erau oricum lenti și permițându-le georgienilor să acopere terenul mai eficient în loc să-l aglomereze într-o singură parte si sa dea treisferturilor mai mult spatiu. In rest, inaintarea si-a facut bine treaba, a dominat tusa si s-a descurcat onorabil in gramada. 

Trebuie să-l remarc pe Radoi care este într-o creștere vizibilă si in opinia mea ar trebui sa fie prima optiune la echipa nationala. E tehnic, elegant, dedicat, cerebral, sigur în tușă și marchează din ce în ce mai mult. Poate n-ar fi rău să fie el căpitan deoarece cunoaște cu siguranță și limbă engleză având în vedere că a jucat în Anglia o bună perioadă de timp. 

A fost un meci care trebuia câștigat, în primul rând pentru că Batumi este o echipă semi-profesionistă în cel mai bun caz si ar fi fost rusinoasă inca o infrangere. Si prima infrangere a fost rusinoasă, chiar daca meciul aparent nu a avut miza. Probabil au câțiva jucători plătiți dar marea majoritate sunt amatori. Diferență a făcut-o, mai ales în repriza a două, cantitatea de pregătire tehnico-tactică și fizică, pentru că, evident, profesioniștii de antrenează mai mult și sunt mai bine pregătiți fizic. Din păcate însă, calitatea acestei pregătiri lasă de dorit și nu am observat ca ar face diferenta, agresivitatea georgienilor descumpănindu-i în câteva situații pe sarazini. Înfrângerea din grupe și-a spus probabil cuvântul, aceștia fiind prea respectuoși cu adversarul.  

Din păcate, sunt câteva blocaje mentale la nivelul conducerii (management și tehnică) ceea ce duce la solutii previzibile și limitate. Poate n-ar fi rău că managementul să arunce un ochi la staff-ul echipei naționale că să înțelegă ce înseamnă diferență calitativă de pregătire și cum fac aceștia diferență cu jucători care se exprimă mai slab la club și mult mai bine la Stejari. Poate nu ar strică să renunțe la câteva contracte de jucători și să pună un accent mai mare pe jucătorii români, mai ales că echipă de U20 a propus câteva nume foarte interesante anul trecut pentru prima echipă, fiind păstrați străinii care chiar își merită banii iar cu această economie de buget să fie adus un grup de tehnicieni (apărare, înaintare, skill-uri etc.) sau să fie școliți ai noștri în afară, care să îmbunătățească calitatea pregătirii. Totodată, echipe puternice de juniori ar putea fi un argument bun și pentru factorii de decizie din administrația locală de a asigură finanțarea clubului.  

Un exemplu de urmat din campionatele din vest este clubul Exeter Chiefs, un club mic dar care a beneficiat de o conducere rațională, a investit serios în viitor si academie, a adus implanturi de afară atât cât a trebuit și s-a bazat pe creșterea de jucători, ajungând în câteva sezoane de la postură de echipă de ligă a două la campioană Angliei. Chiar dacă ești campion în România, la rugby tot sărac ești așa că e bine să luăm aminte cum și-au drămuit alții resursele. Iar daca vor ca model numai pe Saracens pentru ca sunt campioni, ei bine si acestia au o academie de elita. 

Închei aici acest articol și promit să revin cu ceva despre testele din Noiembrie, atât ale noastre cât și cele ale altor echipe Tier 2.  

Succes Timișoarei în retur și sper să le dea cu terenul în cap, cam asta ar trebui sa fie diferenta dintre amatori si profesionisti. 

  

  

Samoa a anunțat lotul pentru meciul de la București.

Stejarii vor intalni Samoa pe 18 Noiembrie 2017 de pe Arcul de Triumf si acesta este lotul anuntat de Samoa:

Pilieri:

Jordan Lay (Mitre 10 Bay of Plenty NZ)

Donald Brighouse (Mitre 10 Otago NZ)

Logovi’i Mulipola (Leicester Tigers UK)

Paul Alo-Emile (Stade FrancaiseFRA)

Hisa Sasagi (Mitre 10 Otago NZ)

Taloneuri:

Ma’atulimanu Leiataua (Stade Aurellacois FRA)

Motu Matu’u (Gloucester UK)

Linia a doua:

Chris Vui (Bristol UK)

Fa’atiga Lemalu (NZ)

Josh Tyrell (Mitre 10 North Harbour NZ)

Brandon Nansen (Mitre 10 North Harbour NZ)

Linia a treia:

Tala James Ioane (Sale Sharks UK)

Piula Fa’asalele (Toulouse FRA)

Jack Lam (Bristol UK)

Taiasina Tafua (Lyon FRA)

Maurie Fa’asavalu (Oyonnax FRA)

Ofisa Treviranus (London Irish UK)

Demi:

Kahn Fotuali’i (Bath UK)

Auvasa Faleali’i (Nevers FRA)

Melani Matavao (Aana Chiefs SAM)

Uvertura:

Rohan Saifoloi (Sydney Rays AUS)

AJ Mamoe Alatimu (Brisbane City AUS)

Centri:

Kieron Fonotia (Ospreys WAL)

Alapati Leiua (Bristol UK)

Reynold Lee Lo (Cardiff Blues WAL)

Aripi/Fundasi:

Tim Nanai Williams (Mitre 10 Counties Manukau NZ)

Paul Perez (Toulouse FRA)

Ah See Tuala (Northampton UK)

Jamie-Jerry Taulagi (Exeter UK)

David Lemi (Bristol UK)

Management

Antrenor Principal: Fuimaono Titimaea Tafua

Antrenor Secund: Muliagatele Brian Lima

Consilier: Soifua John Schuster

Antrenor Inaintare: Zane Hilton

Antrenor Aparare: Graig McGrath

Sursa

După un șir de meciuri slabe în vară, culminând cu o înfrângere acasă cu 16 – 38 în față Fiji,  demisia lui Alama Ieremia a părut un lucru firesc deoarece nu a reușit decât două victorii în 10 meciuri și misiunea noului antrenor al Manu Samoa este probabil refacerea moralului echipei. Și atunci a convocat tot ce are mai bun, cu mențiunea că lipsesc totuși unii veterani. 

Principala misiune a antrenorului demisionar a fost aceea de a întineri echipă, deoarece mulți jucători vor fi în jurul vârstei de 35 de ani sau chiar mai mult în 2019. Nu i-a ieșit prea bine însă a avut si reusite, în primul rând au reușit cooptarea lui Paul Alo-Emile că pilier dreapta, prozitie unde nu prea avea optiuni iar vârstă lui Mulipola începe să se vadă.  

Uvertura era un capitol unde aveau talent tânăr și sunt surprins că în special D'Angelo Leuila sau Patrick Faapele nu sunt în lot, cu atât mai mult cu cât lipsește și veteranul Tusi Pisi (35 de ani). Pare compartimentul cel mai slab, cei doi jucători convocați evoluând la nivel semi profesionist în cel mai bun caz.  Nici tânărul taloneur at lui Harlequins, Elia Elia nu este in lot.

Cum jucători tineri la nivel profesionist nu prea au avut ocazia să joace, sau nu au fost selectionati sau nu au vrut sa vina până acum la meciurile test, observ că au apelat din nou la veterani precum  Kahn Fotuali'i (34 de ani) și David Lemi (35 de ani) care e greu de crezut că vor jucă și în Japonia în 2019.  

Echipă convocată este foarte puternică, pe hârtie cel puțin și pare mai puternică în comparație cu Tonga care i-au învins totuși la Pacific Nations Cup în iunie 2017 cu 30-26. 

Echipa convocata este foarte puternica, pe hartie cel putin si pare mai puternica in comparatie cu Tonga care i-au invins totusi la Pacific Nations Cup in iunie 2017 cu 30-26 intr-unul din foarte rarele ocazii in care au jucat un meci test pe un stadion din capitala micii insule, Nukuʻalofa. 

Se anunța un meci foarte interesant, unde vom vedea câțiva jucători celebri precum aripă Tim Nanai-Williams, varul lui Sonny Bill Williams, Kieron Fonotia (ex – Crusaders) sau pilierul Logovi'i Mulipola (Leicester Tigers) într-o echipă experimentată care poate pierde un loc în clasamentul World Rugby în cazul în care vor fi învinsi de Stejari. Meciul are astfel o miză importantă pentru ambele echipe, oaspeții vor dori să iasă din păsa neagră prin care trec iar gazdele vor dori să confirme formă bună din ultima perioadă.  

Tonga a anuntat echipa ceva mai devreme care a fost prezentata deja pe pagina FRR.

Ca sa nu cumva sa lipsiti de la meci, iata cum arata dansul razboinic al samoanilor:

Cu o floare nu se face primăvară.

Sâmbătă 20 octombrie 2017, pe o vreme superbă, s-a desfășurat prima și probabil ultima acțiune a selectionatei România A in 2017, o selecționată aparută după reorganizarea cupelor europene și îndepărtarea de către EPCR a echipelor de acest fel din competiție, din nevoia de a încerca ținerii jucători români care sunt susceptibili de a face pasul către Stejari.

Bref, două echipe, România A (galbenii) și XV-le Președintelui (albaștrii), ambele de fapt formate din jucători care pot ajunge să evolueze pentru națională de seniori, s-au înfruntat după o pregătire de câteva zile sub supravegherea staff-ului naționalei și a antrenorilor din Super Ligă, nefiind prezenți însă timișorenii (cu o exceptie) care au avut de disputat un meci în Scutul Continental împotriva CDU Lisabona.  

A rezultat un meci de vacanță, mai puțin relevant din punct de vedere al jocului echipelor, dat fiind timpul scurt de pregătire in care cele doua echipe nu au putut capata coeziune însă vivace, chiar spectaculos pe alocuri, căruia i-a lipsit din păcate orice miză. 

Cu toate astea, s-au putut observă câteva șabloane de joc precum spontanele unde galbenii au trimis mulți jucători în suport pe posesia proprie, au aglomerat mult, ceea ce nu e rău dacă forțezi o penalitate la un moment dat însă dacă o faci repetat poate duce la oboseală prematură în meci și scade semnificativ viteză de joc.

Tușele au fost oarecum derutante si le-am urmarit in mod special deoarece Stejarii au suferit la acest capitol in ultimii ani. În debutul partidei, deși s-a aruncat scurt din margine, în capul liniei, s-a jucat larg, deși în câteva ocazii există superioritate pe partea închisă. Ulterior, s-a încercat revenirea spre partea închisă unde rămăsese superioritate și erau înaintași la suport și acest șir de faze de joc a ieșit de câteva ori însă probabil lipsă de coeziune a echipelor a contat în modul în care a fost pusă în practică. S-a bătut însă de obicei linia avatajului deci tind să cred că s-a lucrat o astfel de fază la antrenament și probabil vom mai vedea astfel de șabloane încercate din fazele fixe.

 

Un lucru care iese în evidența de câte ori urmăresc echipe românești în comparație în special cu cele din Premiership și, într-o mai mică măsură din Super Rugby este că ale noastre pasează frecvent în față liniei de jucători care așteaptă balonul relativ aproape de adversari, fara a avea adâncime.

Acest lucru se datorează faptului că rugbyul anglo-saxon este influențat foarte mult de modeul de atac al rugby league unde balonul se pasează mult spre liniile din spate, adanc în propriul dispozitiv. Motivul este că jucătorii aflați în liniile din spate au mai mult spațiu să accelereze iar apărarea va avea dificultăți în a observă care sunt cei care vor primi balonul și în ce unghi vor atacă linia de apărare.

Insa rugby league se bazează pe seturi de 6 faze în care o echipă are posesia și foarte rar vezi ceva interesant în fazele 1-4 iar acest lucru face că rugby league să fie foarte conservator în atac, scopul fiind să folosești cât mai bine setul de 6 faze de joc iar în lipsă unei șanse de șut în primele faze să suteze balon de urmărire către terenul de țină. Rugby union nu are o structură așa rigidă și prin urmare găsesc că e contraproductiv un astfel de împrumut dacă jocul echipei va depinde exclusiv de astfel de șabloane, prin urmare găsesc că e îmbucurător faptul că echipele românești au și altă abordare și ar fi foarte bine dacă ar putea alterna acest tip de atac, unde o înaintare mobilă poate fi de mare ajutor cu cele din adâncime, în viteză. Jocul celor doua echipe a suferit oarecum și datorită celor două uverturi care au fost relative statice și lente și s-au poziționat prea mult în adâncime, atacând destul de puțin apărarea adversă, cu atât mai mult cu cât cele două defensive nu au avut coeziune și viteză însă în apărarea galbenilor nu pot să nu observ că de pe margine am avut impresia că demiul nu-l simpatizează foarte mult pe decar ;)

Prestația celor două uverturi, Oprea (Baia Mare) și sud-africanul Barron (CSM București) nu a entuziasmat și cu asta trec la analiză unor prestații individuale, probabil mai suggestive deoarece cele două echipe au avut doar 5 zile de pregătire în comun și evident le-au lipsit automatismele, rezultând multe greșeli individuale care probabil nu ar fi fost atât de frecvențe la echipă de club.

 

Intrarea lui Plai pe teren s-a simțit, albăstrii au căpătat un suflu nou și au atacat mult mai periculos și variat în ultimele minute. Recunosc că îmi place acest jucător și sper să crească deoarece aduce acel X-factor în linia de trei sferturi care nu poate fi antrenat , ori îl ai ori nu, însă poate fi îmbunătățit cu ajutorul unui antrenor bun. Inițial a început slab, a greșit încercând o rezolvare personală însă și-a revenit în joc și a făcut ceea ce trebuie să facă un conducător de joc, a păsat precis și a combinat pentru a creă spații coechipierilor. În general atacul albaștrilor a fost mai rapid și mai imprevizibil iar aspectele pe care ar trebui să le ia în considerare Plai este să caute mai puțin rezolvările personale și să joace mai mult pentru echipă. Este dificil pentru el, jucând la Iași, în situația în care este clubul în acest an, cu o echipă foarte tânără, să facă pasul spre națională mare și cred că a fost dezamăgit de faptul că au fost titularizațe două uverturi care nu s-au remarcat foarte mult dar care joacă la echipe mai galonate.

Depinde doar de el să fie mai constant în meciurile din Super Ligă, să își îmbunătățească șutul, să caute să își conducă echipă că un veritabil manager al jocului, să știe când să caute tușă, când să paseze, când să atace linia fără a caută rezolvări individuale nechibzuite din exasperare sau lipsă de răbdare, în general să gândească cu două trei faze înainte. 

Evoluția lui Adrian Ion în ultimii ani justifica o convocare la echipă națională iar meciul de sâmbătă mi-a întărit această covingere. În primul rând, face foarte bine munca de jos a unui jucător de linia a treia, fără a ieși în evidența, fără a fi fluierat de arbitru des, într-un cuvânt pune osul la tot ce trebuie să facă un flanker, placaje, ruck-uri, breakdown și știe să dea pase descărcate când trebuie, nu le irosește pentru că nu are soluții și nu le aruncă la întâmplare. Dintre jucătorii consacrați este singurul la care mă voi referi în acest post pentru că ar merită o convocare.  Meciul acesta nu a fost pentru Burcea, Kuselo, Lomani, Doneghan, toți având valoare recunoscută ci pentru jucătorii mai tineri. 

Am încercat să urmăresc în principal liniile întâi și a două, compartiment care în opinia mea, prin ponderea în care este implicat atât în fazele fixe cât și în jocul în câmp determină în 90% din cazuri echipă învingătoare. Fără îndoială Pristăvită este o certitudine pentru Stejari iar Gordas a avut câteva momente mai dificile în față lui, mai ales în grămadă ordonată. Cu toate că depune mult efort în apărare, nu fără rezultate, este de multe ori prea timid și pare să îi lipsească încrederea în șine. Ce-i drept un pilier se maturizează mai târziu și el este destul de tânăr așa că normal că lui Gordas să i se acorde șanse în continuare, mai ales că nu avem multe soluții pentru postul de pilier dreaptă. 

Alexandru Savin cred că va fi unul dintre cei convocați în noiembrie pentru cele două meciuri test, a evoluat constant bine în Super Ligă și este puternic și mai ales mobil pentru un pilier. De asemenea, mi-a plăcut Doroftei pe care îl remarc pentru aceleași calități, mobilitate bună pentru un jucător cu o asemenea talie. Ambii s-au remarcat prin a reuși să câștige teren chiar în placaj, stau bine pe picioare, sunt mobili și nu sunt  fluierați prea des de arbitri iar acesta este un aspect important având în vedere că Stejarii au cam luat galbene în aproape fiecare meci. 

În linia a treia n-ar fi multe de spus. Probabil Bucurescu ar fi fost convocat până acum, pentru că are bune  calități, dacă ar fost mai disciplinat însă joacă destul de haotic. Arvinte crește în joc dar cred că îi trebuie constanța la club și va fi greu pentru el să se impună într-o linia a treia cu atâția jucători consacrați. 

La demi Țiglă nu pare a fi departe de nivelul lui Bratu însă niciunul dintre cei doi nu se apropie de nivelul lui Surugiu care în opinia mea ar putea face față fără prea mult stres în Top14 sau Premiership. 

 La treisferturi, singurul timișorean convocat, Vlad Zaharia a arătat bune calități de finalizator însă are de lucrat la poziționarea în apărare. Mi-a mai plăcut Porojan, sper să prindă mai multe meciuri la club și așteptăm mai multe de la Neagu după formă bună din Super Ligă, din păcate s-a accidentat prea devreme pentru a fi relevanță evoluția lui. 

Îmbucurător a fost că unii jucători de la echipele mai mici au avut loc în aceast trial și cam toți cei de la Iași și Cluj au arătat că pot face față la acest nivel iar pentru un puști ca Ballok, deloc complexat de nivelul de joc, această convocare posibil sa reprezinte un stimul puternic și va fi un semn și pentru alți tineri că vor avea șansa lor. 

În cele de mai sus nu am încercat să fac o analiză completă a lotului rulat, am făcut doar câteva observații cu caracter general și sunt sigur că stafful Stejarilor vor  trage mult mai multe concluzii din analiza jocului.

Și cu asta ajungem la aspectele negative ale acestui eveniment, care nu țin numai de meciul în șine ci și de organizare:

 1.            Un meci pe an este prea puțin. Anul trecut au fost două, cu galezii de la Crawshays WRU President's XV. Anul acesta a fost un meci între colegii din campionatul intern. Nu spun că băieții n-au pus osul la bătaie însă meciului i-a lipsit orice miză. Această echipă are nevoie de opoziție mai puternică și de meciuri în care să simtă greutatea tricolului pe care îl poartă. Poate nu ar strică un efort adminisrativ pentru programarea de meciuri cu echipe de Tier 3 precum Polonia, Ucraina, Portugalia, Kenya sau chiar cluburi din țările 6 Nations, chiar dacă de nivel Pro D2. Desigur, există riscul să pierdem însă se pot învață multe și din înfrângeri. 

 

 2.            În acest proiect ar trebui integrați și ținerii jucători din Franța și aici mă gândesc la frații Onutu, Iliesescu sau Motoc. De asemenea mai sunt jucători în țara care din diverse motive (accidentări, nerefactuti, suspendați etc.) nu au avut ocazia să fie convocați sau să joace și mă gândesc la Boldor sau Butnariu. Mai multe meciuri ar însemna mai multe ocazii să joace și să se antreneze împreună mai multi jucători și acest aspect este important mai ales că nu avem o bază de selecție largă și fiecare jucător trebuie urmărit și ajutat să-și atingă potențialul maxim.

 

 3.           Ar fi nevoie de ceva mai multă considerație pentru public. În absolut toate meciurile din acest sezon (cel cu Brazilia a fost din sezonul trecut), la meciurile de pe Arcul de Triumf (CSM sau acum România A) nu s-a putut achiziționa o sticlă de apa. Dacă în continuare nu se va vinde nici bere, cred că numărul de spectatori se va înjumătăți. Nu este normal. Pe rugbytv.ro dacă se dorește urmărirea meciului maximizat, site-ul, probabil din cauza unei setări greșite, nu permite maximizarea ferestrei. O mică scăpare însă foarte enervantă pentru cei care nu pot veni în București la fiecare meci. Această scăpare însă rezistă de la începutul sezonului. În fine, nu e normal că intrarea să fie liberă. Să fie modica, poate, gratuitățile însă minimizează evenimentul. 

 4.           Acest meci pare să fi fost organizat că urmare a lipsei celui de-al treilea meci test în această toamnă. Fără îndoială este o scăpare a World Rugby care insistă că principală să misiune este aceea de a oferi un adevărat sport global de participare la masă. E un comportament neglijent față de echipă care este totuși locul 15 în clasament. N-ar fi trebuit însă să ne încurcăm și noi în aceste “maruntisuri” birocratice și cred că FRR ar fi putut oferi un meci test unei echipe de Tier 3 numai și pentru a demonstra că ajută la dezvoltarea în general a rugbyului la toate nivelele și nu ne cad grădele dacă jucăm cu echipe mai slab cotate. Da, am jucat și cu Brazilia anul acesta, un meci inutil pentru noi. Ar trebui ca aceste scapari să ne dea de gândit. 

 

 Ce mi-a plăcut:

 

 1.            Implicarea activă a antrenorilor echipei naționale în pregătirea jucătorilor, inclusiv la club, vădește unele lipsuri ale pregătirii tehnice la acel nivel. Majoritatea cluburilor nu au antrenori specializați pe diverse compartimente, antrenorul principal nu se poate pricepe la toate aspectete și cred că este salutar faptul că antrenori cu mare experiență în meciurile test cum sunt Howells, Moffat și Cuttita se implică și la acest nivel ba chiar au vizitat și echipele de juniori și au lucrat și cu copiii. Echipă Under 20 are în sfârșit un antrenor străin cu experiență la nivelul acesta de vârstă și se afirmă că se va implementa un sistem de monitorizare a pregătirii jucătorilor cei mai valoroși din fiecare generație. Este un micromanagement al resurselor umane pe care FRR nu l-a făcut până în acest moment. Va trebui menținut și dezvoltat cu atât mai mult cu cât aria de selecție nu este extinsă.

 

 2.            Implicarea jucătorilor într-un meci totuși de vacanță a fost majoră, au încercat să arate ce au mai bun și e îmbucurător că există un astfel de interes din partea lor. 

3.             Au lipsit din acest trial cel puțin 15 jucători sub 23 de ani din țara, accidentati ori angrenati la club la care se adauga câțiva din Franța, prin urmare există o bază de selecție mulțumitoare atât pentru 2019 cât și pentru 2023 și este bine că s-a început încă de pe acum pregătirea și planificarea următoarei calificări. Atenție, cea din 2019 nu este garantată dar echipă care o va aborda o vom vedea abia în noiembrie. E bine totuși că privim și spre viitor și nu numai la următorul meci.  

4.              Implicarea în pregătire a antrenorilor de Super Ligă este binevenită mai ales că puțini au experiență care se apropie de cea a antrenorilor echipei naționale și cu siguranță au destule de învățat. Colaborarea între cluburile din Super Ligă pentru binele echipei naționale este absolut normală întrucât evoluția Stejarilor este definitorie pentru imaginea rugbyului românesc, implicit a cluburilor. Dacă e normal că Timișoara a lipsit pentru că a evoluat în cupele europene (însă a trimis un jucător, frumos gest în contextual în care aveau mulți accidentați), surprinde lipsă unui reprezentant al Științei Baia Mare în grupul de antrenori care a participat la eveniment. 

Meciul poate fi vizualizat aici.

În final am rămas cu o nedumerire. Mai este Marius Tincu în stafful naționalei sau a dispărut? Dacă nu mai colaborează cu națională, nu ar fi fost normal că FRR să anunțe ?