REC si ARC!

Unul dintre neajunsurile rugbyului din zona noastră, Tier 2, este lipsă de vizibilitate pe site-urile mainstream gen Plant Rugby, Rugby World etc. Lipsesc cu desăvârșire informații relevante despre competiții precum Rugby Europe Championship sau America Rugby Championship așa că am profitat de oportunitatea oferită de un site mai mic dar ambițios și am scris un preview al REC-ului din acest an, îl puteți găsi aici 

  

Va recomand să urmăriți acest site pentru că are conținut propriu și este scris de oameni pasionați. 

Nu știu cât efort fac Rugby Europe sau federațiile naționale să fie mai vizibile, presupun că este destul de mic cu excepția notabilă a georgienilor care par că sunt peste tot pe tradiția agitpropului. Bravo lor!  

În paralel cu REC-ul nostru se desfășoară și ARC și va recomand acest site pentru informații la zi despre această clasament, program și în general noutăți despre rugbyul din cele două Americi.  

Meciurile pot fi urmărite pe stream youtube al World Rugby inclusiv live. 

Acestea fiind spuse, am umplut frigiderul cu bere și aștept să înceapă meciurile!  

Iașiexit, Suceava și Superliga

Oare Moldova are interzis în Superliga? Suceava nu a reușit să promoveze anul trecut iar Iașiul din păcate se pregătește de întoarcerea în DNS sau poate mai jos pentru că nu văd cum ar putea respectăaprevederile manualului competiției de elita cu resursele financiare pe care le are acum clubul la dispoziție.  

Ce frumos începuse povestea asta la Iași in sezonul 2016 - 2017! A venit Sava, probabil cel mai bun antrenor român al momentului, cel puțin cu treisferturile. Au venit ceva jucători cu experiență precum Ratiu, câțiva jucători străini, unul foarte talentat, Sitanilei Tei iar când a început sezonul am rămas plăcut surprins să văd o echipă dezinhibata, care juca frumos la mână și care a produs câteva surprize frumoase și in general s-a comport foarte curajos și cu granzii și a adus pe prima scenă jucători cu frumoase perspective precum Plai, Vaman (probabil singură balama românească care jucă așa de natural la mână), Alexandru Ilie, Toader, Bălan, Nită, Butnariu sau recuperase jucători dispăruți din peisaj însă cu selecții la națională și mă gândesc aici la Sasu de la Constanța. A existat și susținerea autorităților locale, a primarului, clubul avea un teren propriu decent, exclusiv pentru rugby (de pildă Timișoara stă mai prost la acest capitol) și părea că încet încet se construiește un club solid la Iasi. 

Filmul s-a rupt destul de repede si brusc, dupa un tur, la mijlocul sezonului 2016/2017 dacă îmi aduc bine aminte. Au terminat sezonul dar jucătorii și antrenorii au rămas neplătiți cu lunile iar autoritățile locale și primarul au încetat să mai ajute clubul asta după ce în 2016 Stejarii jucaseră la Iași, au fost conferințe de presă despre rugby la Palatul Roznovanu, ce mai tevatură mare.  

Ceva s-a întâmplat din moment ce a dispărut susținerea autorităților locale și primarul Chirica a menționat voalat lipsă unui sponsor privat ceea ce mie mi se pare o jumătate de adevăr, problema asta nu prea apare când vine vorba de fotbal unde ce să vezi, se găsesc bani. Tind să cred că a fost un cumul de factori mergând de la datul la gioale al politicienilor locali până la lipsă de viziune a managementului clubului. 

(sursa foto www.super-liga.ro)

Păcat de jucători pentru că acest club a oferit câțiva tineri capabili de a face față la rigorile primului eșalon fără prea mult stress. 

Evident este facil să dăm vina pe fotbal sau pe autorități. Într-un fel primarul are dreptate, să nu reușești să atragi nici măcar mici sponsori locali care să mai astupe niște găuri din buget vădește lipsă de viziune și preocupare. Degeaba se agită pe lângă echipă câțiva oameni sufletiști, pe care îi numeri pe degetele de la o mână, în principal foști jucători de rugby, dacă întreagă comunitate rugbyistica stă pasiva si refuza sa se stranga în jurul echipei.  

Poate și FRR s-ar fi putut implica mai mult și ar mai fi putut să organizeze inca un meci  internationa la Iasi și mă gândesc la cel cu Brazilia sau amicalul dintre România A și XV-le Președintelui, meciuri fără miză reală însă cu potențial de a atrage atenția autorităților locale asupra fenomenului. Nu este evident vina FRR  în cee ace se întâmplă la Iași. Poate însă nu ar strică să fie organizate meciuri ale  României A dacă nu Stejarii din când în când în orașele de provincie unde există cluburi de rugby, cum se întâmplă în acest an la Buzău.  

Oricum, criză rugbyului la Iași este greu de oprit și probabil nu vor rezista în primul eșalon cu indemnizații de 500 de lei pentru că pur și simplu nu este posibil să trimiți în teren jucători care se vor antrena 2 zile pe săptămâna, la banii ăștia vor trebui să-și asigure pâinea din alte surse. Se aruncă acuze aiuristice, am auzit într-o emisiune TV locală că de vina ar fi mercenarii, adică jucătorii străini care au semnat contracte cu clubul. Păi fără implanturi pe ici pe colo, nimeni nu rezistă onorabil în primul eșalon pentru că nivelul este ridicat și ofertă internă nu acoperă cererea, rugbyul e un sport care uzează și este nevoie de rulaj al întregului lot iar cu 2 zile pe săptămâna de antrenament, cum se practică în DNS și ce-a mai rămas din Divizia A nu te poți duela cu cei care se antrenează în fiecare zi.  

Conducerea clubului nu pare să fie în stare să coalizeze comunitatea locală, nici măcar pagină de facebook nu reușesc să o administreze (astăzi e în grijă unui fan care are dificultăți în a comunică cu clubul), ce să mai vorbim de sponsori privați. Mă întreb de câte ori au invitat reprezentanții autorităților locale la un meci de rugby. Vom vedea ce rezerva viitorul insa in acest moment eu personal nu vad sanse de salvare. 

 La Suceava*, a existat un licăr de speranța în primăvară-vară, după câștigarea DNS după o finală epică împotrivă Navodariului, probabil echipă momentului în al doilea eșalon.  

sursa foto: Gazeta de Suceava

O generație de rugbyisti aflata la finalul carierei, condusă de profesorul Vlad, unul dintre antrenorii cu CV serios și-au încununat carieră înainte de retragere cu un trofeu câștigat nesperat și evident au apărut discuțiile despre promovare în primul eșalon, doar ca era nevoie de jucători mai experimentați și finanțare mai serioasă, fiind nevoie de îndeplinirea unor anumite standarde. O perioadă a fost întreținută această speranța inclusiv de către Primar care s-a răzgândit la un moment dat și cum a găsit momentul, a băgat banii la fotbal. Păi cum să se înscrie în primul eșalon că doar nu joacă pe gratis.  

Îmi aduc aminte și acum că am auzit la radio un oficial al clubului spunând că primarul nici nu-i cunoștea pe investitorii respectivi. Evident, s-a menționat și ceva și de renovarea stadionului specificându-se clar că rugbyul nu va putea fi jucat pe stadionul de fotbal Areni pentru că strică gazonul. 

Și la acest Suceava s-a tot o problemă de management, șeful clubului fiind fost șofer, incapabil sa se impuna, incapabil sa elaboreze un proiect corerent, probabil promovat politic, după modelul extins în aceste zile la nivel național. Prin urmare, singura concluzie care poate fi trasă este că politicul nu a dorit să se implice în finanțarea clubului dintr-o sumă de factori precum neînțelegerea fenomenului, rea-voința și foarte probabil și incompetența. De altfel, primăria Suceava pare să se împiedice de sume derizorii pentru un municipiu capitală de județ, de pildă de curând anunțat că nu va organiza o finală de Eurovision deoarece ii lipsesc aproximativ 60.000 lei. Chiar admițând că nu există bază legală pentru anumite cheltuieli, ceea ce mă îndoiesc, e greu de crezut că nu ar fi putut fi cointeresate companiile locale în a sponsoriza un eveniment cu rezonanță națională. Sigur se găseau metode dacă era în prag de alegeri și trebuia organizată o șușă cu toate gratuitățile posibile, sarmale și mici, vin fiert sau bere, în funcție de anotimp. Omul minte cum respiră. 

Și că să închei într-o notă optimistă, se pare totuși că Bucovina Suceava se recuperează frumos, după șocul resimțit fără îndoială in urma refuzarii finanțării unei participări în eșalonul de elită. Un club care pierde atâția jucători retrași din activitate plus antrenorul ultimele două decenii devine foarte fragil și s-ar fi putut desființa echipă de rugby având în vedere lejeritatea, inconștiența și ignoranța unor edili fata de sport.

Cand am văzut știrea reunirii lotului mi-a atras atenția în principal numărul de jucători, un lot de 35 și cele expuse cu privire la pregatirea returului DNS de catre noul antrenor, un fost jucător al clubului, Marius Colțuneac, care a evoluat în Franța și in echipă națională. Evident că a mulțumit și autorităților locale dar se pare că în jurul clubului există un nucleu activ de jucători și suporteri care contribuie inclusiv prin activități voluntariat și au atras ținerii din cluburile de juniori, de altfel cluburi cu o frumoasă tradiție și unde și-au început activitatea mulți Stejari.   

Iubitorii de rugby de la Suceava au început din nou muncă de jos precum Meșterul Manole și vor încerca să clădească din nou o echipă de rugby. Ceea ce sper că realizează este că atunci când construim în jurul unei persoane, invariabil construcția se va nărui. Primarii sunt trecători, capricioși, nu sunt interesați de comunitate decât în măsură în care acest inters le va aduce voturi și de aia suntem o țara de meșteri manole unde cum se schimbă un primar cum se năruie totul pentru că nu construim veritabile instituții. Va trebui să încerce să atragă cât mai mulți sponsori privați, să atragă voluntari, să chivernisesca fiecare bănuț, să cultive talentele locale, să atragă ținerii  în tribune, să scoată bani din piatră seacă de pildă vânzarea de băuturi, gustari și  să aibă  o comunicare constanta, inclusiv pe social media, cu suporterii. Sa construiasca o institutie care sa reziste capriciilor vremurilor.

Inchei prin a le ura succes rugbyistilor și iubitorilor de rugby din Iași și Suceava în lupta lor cu morile de vânt. Din păcate însă, cel puțin pentru o perioadă o zonă a țării care a dat talente excepționale și mari personalități ale fenomenului probabil  nu va mai fi prezenta în prima ligă.  

* Stiu ca Suceava e in Bucovina dar din punct de vedere organizatoric si teritorial, in rugby aparține de Moldova

Iașiexit - un aspect

Nu este tocmai o noutate faptul că Poli Iași avea dificultăți mari și erau șanse mici să se mențină în Super Ligă fără sprijinul primăriei Iași și cum acest sprijin era evident că va lipsi acest an, din semnalele date de primar, din păcate cele mai negre presimțiri despre soartă rugbyului la Iași se adversc dar mai pe larg despre cum își bat joc aleșii locali de rugbyul din Moldova într-o postare viitoare.

Ceea ce mi-a atras atenția astăzi este acest articol care menționează posibilele destinații ale unor jucători ieșeni de viitor precum Toader, Plai, Butnariu sau frații Moa. Probabil mai sunt și alții dar în mod special mă interesează ținerii care pot prinde națională și în mod deosbit Plai pentru joacă pe un post unde nu suntem acoperiți, uvertură și în ultimul timp începuse să se apropie de lot. 

Și când am observat că destinația probabil ar putea fi Steaua m-am gândit că pe lângă Vlaicu, în acel lot mai sunt Melinte și Boldor, alți doi tineri de viitor care au nevoie de meciuri în picioare. În aceste condiții, e greu de înțeles ratiunea acestui transfer mai ales că sunt alte echipe, precum Dinamo, Baia Mare și chiar Timișoara care nu sunt foarte bine acoperite la uvertură și unde probabil ar avea sansa mai multor jocur, căci asta contează cel mai mult pentru un tânăr jucător, mai ales într-un rol atât de pretențios.  

Deja timpul de joc pentru cei doi tineri ai Stelei, Boldor și Melinte este destul de redus deoarece in lot mai este inca o uvertura de meserie, Patelesio Oneone, un tongan tanar si de viitor. Ce-i drept Melinte, având un profil diferit si calitati naturale precum viteza, acceleratie si un side-step eficient si spectaculos probabil că ar putea jucă și aripă/fundaș. Numai că ori nu joacă, ori joacă relativ puțin. Boldor a prins niște meciuri dar Melinte mai nimic. Dacă mai vine și Plai vor fi 3 uverturi tinere la un singur club. Cum timpul de joc e limitat de meciurile din întrecerile interne, care nu sunt tocmai lungi  pentru ca nu avem un numar mare de cluburi atunci și progresul lor va fi limitat de acest aspect pentru ca jocul e cel mai bun antrenament. Acești trei tineri au și profile tactice diferite, ceea ce îi face cu atât mai intresanti pentru viitor și pentru echipă națională.  

Desigur că le doresc din tot sufletul tuturor jucătorilor ieșeni să își găsească o echipă care să îi plătească decent (pentru că ce propun șefii clubului, pentru acest nivel, e bătaie de joc) dar sper că să ajungă la cluburi unde vor avea șansa să joace. Avem prea puține resurse și prea puțini jucători pentru a ne permite o astfel de risipă, de a ține pe bară cei mai buni tineri mijloacasi la deschidere. 

Sursa foto: Monitorul de Suceava

Cu o floare nu se face primăvară.

Sâmbătă 20 octombrie 2017, pe o vreme superbă, s-a desfășurat prima și probabil ultima acțiune a selectionatei România A in 2017, o selecționată aparută după reorganizarea cupelor europene și îndepărtarea de către EPCR a echipelor de acest fel din competiție, din nevoia de a încerca ținerii jucători români care sunt susceptibili de a face pasul către Stejari.

Bref, două echipe, România A (galbenii) și XV-le Președintelui (albaștrii), ambele de fapt formate din jucători care pot ajunge să evolueze pentru națională de seniori, s-au înfruntat după o pregătire de câteva zile sub supravegherea staff-ului naționalei și a antrenorilor din Super Ligă, nefiind prezenți însă timișorenii (cu o exceptie) care au avut de disputat un meci în Scutul Continental împotriva CDU Lisabona.  

A rezultat un meci de vacanță, mai puțin relevant din punct de vedere al jocului echipelor, dat fiind timpul scurt de pregătire in care cele doua echipe nu au putut capata coeziune însă vivace, chiar spectaculos pe alocuri, căruia i-a lipsit din păcate orice miză. 

Cu toate astea, s-au putut observă câteva șabloane de joc precum spontanele unde galbenii au trimis mulți jucători în suport pe posesia proprie, au aglomerat mult, ceea ce nu e rău dacă forțezi o penalitate la un moment dat însă dacă o faci repetat poate duce la oboseală prematură în meci și scade semnificativ viteză de joc.

Tușele au fost oarecum derutante si le-am urmarit in mod special deoarece Stejarii au suferit la acest capitol in ultimii ani. În debutul partidei, deși s-a aruncat scurt din margine, în capul liniei, s-a jucat larg, deși în câteva ocazii există superioritate pe partea închisă. Ulterior, s-a încercat revenirea spre partea închisă unde rămăsese superioritate și erau înaintași la suport și acest șir de faze de joc a ieșit de câteva ori însă probabil lipsă de coeziune a echipelor a contat în modul în care a fost pusă în practică. S-a bătut însă de obicei linia avatajului deci tind să cred că s-a lucrat o astfel de fază la antrenament și probabil vom mai vedea astfel de șabloane încercate din fazele fixe.

 

Un lucru care iese în evidența de câte ori urmăresc echipe românești în comparație în special cu cele din Premiership și, într-o mai mică măsură din Super Rugby este că ale noastre pasează frecvent în față liniei de jucători care așteaptă balonul relativ aproape de adversari, fara a avea adâncime.

Acest lucru se datorează faptului că rugbyul anglo-saxon este influențat foarte mult de modeul de atac al rugby league unde balonul se pasează mult spre liniile din spate, adanc în propriul dispozitiv. Motivul este că jucătorii aflați în liniile din spate au mai mult spațiu să accelereze iar apărarea va avea dificultăți în a observă care sunt cei care vor primi balonul și în ce unghi vor atacă linia de apărare.

Insa rugby league se bazează pe seturi de 6 faze în care o echipă are posesia și foarte rar vezi ceva interesant în fazele 1-4 iar acest lucru face că rugby league să fie foarte conservator în atac, scopul fiind să folosești cât mai bine setul de 6 faze de joc iar în lipsă unei șanse de șut în primele faze să suteze balon de urmărire către terenul de țină. Rugby union nu are o structură așa rigidă și prin urmare găsesc că e contraproductiv un astfel de împrumut dacă jocul echipei va depinde exclusiv de astfel de șabloane, prin urmare găsesc că e îmbucurător faptul că echipele românești au și altă abordare și ar fi foarte bine dacă ar putea alterna acest tip de atac, unde o înaintare mobilă poate fi de mare ajutor cu cele din adâncime, în viteză. Jocul celor doua echipe a suferit oarecum și datorită celor două uverturi care au fost relative statice și lente și s-au poziționat prea mult în adâncime, atacând destul de puțin apărarea adversă, cu atât mai mult cu cât cele două defensive nu au avut coeziune și viteză însă în apărarea galbenilor nu pot să nu observ că de pe margine am avut impresia că demiul nu-l simpatizează foarte mult pe decar ;)

Prestația celor două uverturi, Oprea (Baia Mare) și sud-africanul Barron (CSM București) nu a entuziasmat și cu asta trec la analiză unor prestații individuale, probabil mai suggestive deoarece cele două echipe au avut doar 5 zile de pregătire în comun și evident le-au lipsit automatismele, rezultând multe greșeli individuale care probabil nu ar fi fost atât de frecvențe la echipă de club.

 

Intrarea lui Plai pe teren s-a simțit, albăstrii au căpătat un suflu nou și au atacat mult mai periculos și variat în ultimele minute. Recunosc că îmi place acest jucător și sper să crească deoarece aduce acel X-factor în linia de trei sferturi care nu poate fi antrenat , ori îl ai ori nu, însă poate fi îmbunătățit cu ajutorul unui antrenor bun. Inițial a început slab, a greșit încercând o rezolvare personală însă și-a revenit în joc și a făcut ceea ce trebuie să facă un conducător de joc, a păsat precis și a combinat pentru a creă spații coechipierilor. În general atacul albaștrilor a fost mai rapid și mai imprevizibil iar aspectele pe care ar trebui să le ia în considerare Plai este să caute mai puțin rezolvările personale și să joace mai mult pentru echipă. Este dificil pentru el, jucând la Iași, în situația în care este clubul în acest an, cu o echipă foarte tânără, să facă pasul spre națională mare și cred că a fost dezamăgit de faptul că au fost titularizațe două uverturi care nu s-au remarcat foarte mult dar care joacă la echipe mai galonate.

Depinde doar de el să fie mai constant în meciurile din Super Ligă, să își îmbunătățească șutul, să caute să își conducă echipă că un veritabil manager al jocului, să știe când să caute tușă, când să paseze, când să atace linia fără a caută rezolvări individuale nechibzuite din exasperare sau lipsă de răbdare, în general să gândească cu două trei faze înainte. 

Evoluția lui Adrian Ion în ultimii ani justifica o convocare la echipă națională iar meciul de sâmbătă mi-a întărit această covingere. În primul rând, face foarte bine munca de jos a unui jucător de linia a treia, fără a ieși în evidența, fără a fi fluierat de arbitru des, într-un cuvânt pune osul la tot ce trebuie să facă un flanker, placaje, ruck-uri, breakdown și știe să dea pase descărcate când trebuie, nu le irosește pentru că nu are soluții și nu le aruncă la întâmplare. Dintre jucătorii consacrați este singurul la care mă voi referi în acest post pentru că ar merită o convocare.  Meciul acesta nu a fost pentru Burcea, Kuselo, Lomani, Doneghan, toți având valoare recunoscută ci pentru jucătorii mai tineri. 

Am încercat să urmăresc în principal liniile întâi și a două, compartiment care în opinia mea, prin ponderea în care este implicat atât în fazele fixe cât și în jocul în câmp determină în 90% din cazuri echipă învingătoare. Fără îndoială Pristăvită este o certitudine pentru Stejari iar Gordas a avut câteva momente mai dificile în față lui, mai ales în grămadă ordonată. Cu toate că depune mult efort în apărare, nu fără rezultate, este de multe ori prea timid și pare să îi lipsească încrederea în șine. Ce-i drept un pilier se maturizează mai târziu și el este destul de tânăr așa că normal că lui Gordas să i se acorde șanse în continuare, mai ales că nu avem multe soluții pentru postul de pilier dreaptă. 

Alexandru Savin cred că va fi unul dintre cei convocați în noiembrie pentru cele două meciuri test, a evoluat constant bine în Super Ligă și este puternic și mai ales mobil pentru un pilier. De asemenea, mi-a plăcut Doroftei pe care îl remarc pentru aceleași calități, mobilitate bună pentru un jucător cu o asemenea talie. Ambii s-au remarcat prin a reuși să câștige teren chiar în placaj, stau bine pe picioare, sunt mobili și nu sunt  fluierați prea des de arbitri iar acesta este un aspect important având în vedere că Stejarii au cam luat galbene în aproape fiecare meci. 

În linia a treia n-ar fi multe de spus. Probabil Bucurescu ar fi fost convocat până acum, pentru că are bune  calități, dacă ar fost mai disciplinat însă joacă destul de haotic. Arvinte crește în joc dar cred că îi trebuie constanța la club și va fi greu pentru el să se impună într-o linia a treia cu atâția jucători consacrați. 

La demi Țiglă nu pare a fi departe de nivelul lui Bratu însă niciunul dintre cei doi nu se apropie de nivelul lui Surugiu care în opinia mea ar putea face față fără prea mult stres în Top14 sau Premiership. 

 La treisferturi, singurul timișorean convocat, Vlad Zaharia a arătat bune calități de finalizator însă are de lucrat la poziționarea în apărare. Mi-a mai plăcut Porojan, sper să prindă mai multe meciuri la club și așteptăm mai multe de la Neagu după formă bună din Super Ligă, din păcate s-a accidentat prea devreme pentru a fi relevanță evoluția lui. 

Îmbucurător a fost că unii jucători de la echipele mai mici au avut loc în aceast trial și cam toți cei de la Iași și Cluj au arătat că pot face față la acest nivel iar pentru un puști ca Ballok, deloc complexat de nivelul de joc, această convocare posibil sa reprezinte un stimul puternic și va fi un semn și pentru alți tineri că vor avea șansa lor. 

În cele de mai sus nu am încercat să fac o analiză completă a lotului rulat, am făcut doar câteva observații cu caracter general și sunt sigur că stafful Stejarilor vor  trage mult mai multe concluzii din analiza jocului.

Și cu asta ajungem la aspectele negative ale acestui eveniment, care nu țin numai de meciul în șine ci și de organizare:

 1.            Un meci pe an este prea puțin. Anul trecut au fost două, cu galezii de la Crawshays WRU President's XV. Anul acesta a fost un meci între colegii din campionatul intern. Nu spun că băieții n-au pus osul la bătaie însă meciului i-a lipsit orice miză. Această echipă are nevoie de opoziție mai puternică și de meciuri în care să simtă greutatea tricolului pe care îl poartă. Poate nu ar strică un efort adminisrativ pentru programarea de meciuri cu echipe de Tier 3 precum Polonia, Ucraina, Portugalia, Kenya sau chiar cluburi din țările 6 Nations, chiar dacă de nivel Pro D2. Desigur, există riscul să pierdem însă se pot învață multe și din înfrângeri. 

 

 2.            În acest proiect ar trebui integrați și ținerii jucători din Franța și aici mă gândesc la frații Onutu, Iliesescu sau Motoc. De asemenea mai sunt jucători în țara care din diverse motive (accidentări, nerefactuti, suspendați etc.) nu au avut ocazia să fie convocați sau să joace și mă gândesc la Boldor sau Butnariu. Mai multe meciuri ar însemna mai multe ocazii să joace și să se antreneze împreună mai multi jucători și acest aspect este important mai ales că nu avem o bază de selecție largă și fiecare jucător trebuie urmărit și ajutat să-și atingă potențialul maxim.

 

 3.           Ar fi nevoie de ceva mai multă considerație pentru public. În absolut toate meciurile din acest sezon (cel cu Brazilia a fost din sezonul trecut), la meciurile de pe Arcul de Triumf (CSM sau acum România A) nu s-a putut achiziționa o sticlă de apa. Dacă în continuare nu se va vinde nici bere, cred că numărul de spectatori se va înjumătăți. Nu este normal. Pe rugbytv.ro dacă se dorește urmărirea meciului maximizat, site-ul, probabil din cauza unei setări greșite, nu permite maximizarea ferestrei. O mică scăpare însă foarte enervantă pentru cei care nu pot veni în București la fiecare meci. Această scăpare însă rezistă de la începutul sezonului. În fine, nu e normal că intrarea să fie liberă. Să fie modica, poate, gratuitățile însă minimizează evenimentul. 

 4.           Acest meci pare să fi fost organizat că urmare a lipsei celui de-al treilea meci test în această toamnă. Fără îndoială este o scăpare a World Rugby care insistă că principală să misiune este aceea de a oferi un adevărat sport global de participare la masă. E un comportament neglijent față de echipă care este totuși locul 15 în clasament. N-ar fi trebuit însă să ne încurcăm și noi în aceste “maruntisuri” birocratice și cred că FRR ar fi putut oferi un meci test unei echipe de Tier 3 numai și pentru a demonstra că ajută la dezvoltarea în general a rugbyului la toate nivelele și nu ne cad grădele dacă jucăm cu echipe mai slab cotate. Da, am jucat și cu Brazilia anul acesta, un meci inutil pentru noi. Ar trebui ca aceste scapari să ne dea de gândit. 

 

 Ce mi-a plăcut:

 

 1.            Implicarea activă a antrenorilor echipei naționale în pregătirea jucătorilor, inclusiv la club, vădește unele lipsuri ale pregătirii tehnice la acel nivel. Majoritatea cluburilor nu au antrenori specializați pe diverse compartimente, antrenorul principal nu se poate pricepe la toate aspectete și cred că este salutar faptul că antrenori cu mare experiență în meciurile test cum sunt Howells, Moffat și Cuttita se implică și la acest nivel ba chiar au vizitat și echipele de juniori și au lucrat și cu copiii. Echipă Under 20 are în sfârșit un antrenor străin cu experiență la nivelul acesta de vârstă și se afirmă că se va implementa un sistem de monitorizare a pregătirii jucătorilor cei mai valoroși din fiecare generație. Este un micromanagement al resurselor umane pe care FRR nu l-a făcut până în acest moment. Va trebui menținut și dezvoltat cu atât mai mult cu cât aria de selecție nu este extinsă.

 

 2.            Implicarea jucătorilor într-un meci totuși de vacanță a fost majoră, au încercat să arate ce au mai bun și e îmbucurător că există un astfel de interes din partea lor. 

3.             Au lipsit din acest trial cel puțin 15 jucători sub 23 de ani din țara, accidentati ori angrenati la club la care se adauga câțiva din Franța, prin urmare există o bază de selecție mulțumitoare atât pentru 2019 cât și pentru 2023 și este bine că s-a început încă de pe acum pregătirea și planificarea următoarei calificări. Atenție, cea din 2019 nu este garantată dar echipă care o va aborda o vom vedea abia în noiembrie. E bine totuși că privim și spre viitor și nu numai la următorul meci.  

4.              Implicarea în pregătire a antrenorilor de Super Ligă este binevenită mai ales că puțini au experiență care se apropie de cea a antrenorilor echipei naționale și cu siguranță au destule de învățat. Colaborarea între cluburile din Super Ligă pentru binele echipei naționale este absolut normală întrucât evoluția Stejarilor este definitorie pentru imaginea rugbyului românesc, implicit a cluburilor. Dacă e normal că Timișoara a lipsit pentru că a evoluat în cupele europene (însă a trimis un jucător, frumos gest în contextual în care aveau mulți accidentați), surprinde lipsă unui reprezentant al Științei Baia Mare în grupul de antrenori care a participat la eveniment. 

Meciul poate fi vizualizat aici.

În final am rămas cu o nedumerire. Mai este Marius Tincu în stafful naționalei sau a dispărut? Dacă nu mai colaborează cu națională, nu ar fi fost normal că FRR să anunțe ?