Selecționata România A pentru England Counties. Decizii dubioase de selectie

Iată că în sfârșit s-a reactivat și România A, selecționată de care avem nevoie și despre care am mai scris.

FRR a anunțat lotul, fără însă a menționa și echipă tehnică iar anunțul England Counties menționează și un joc împotriva România U23.  Doar England Counties a auzit ca exista o astfel de selectionata, pentru suporterul român de rând este însă o engima.

        sursa foto Facebook

Așadar, lotul convocat de cineva, nu se știe de către cine, arată în felul următor:

Jucatorii convocati pentru Romania A:
PILIERI: Alexandru Savin (CSM Bucuresti), Marius Lungu (CSA Steaua), Ionel Badiu (Timisoara Saracens), Alexandru Gordas (CSA Steaua), Silviu Suciu (CSM Stiinta Baia Mare)

TALONEURI: Tudor Butnariu (CSA Steaua), Alexandru Oancea (CSM Bucuresti), Florin Bardasu (CSM (Stiinta Baia Mare)

LINIA A II-a: Stefan Iancu (CSM Bucuresti), Dorin Lazar (Timisoara Saracens), Florian Rosu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Drenceanu (Timisoara Saracens), Kamil Sobota (CSM Bucuresti)

LINIA A III-a: Cristian Chirica (CSM Stiinta Baia Mare), Damian Stratila (CSA Steaua), Silviu Gradinaru (CS Dinamo), Vlad Neculau (Timisoara Saracens)

MIJLOCAS LA GRAMADA: Gabriel Rupanu (Timisoara Saracens), Andrei Ballok (U Cluj), Tudorel Bratu (CSM Bucuresti)

MIJLOCAS LA DESCHIDERE: Tudor Boldor (CSA Steaua), George Oprea (CSM Stiinta Baia Mare)

ARIPI: Alexandru Porojan (CSA Steaua), Mihai Lamboiu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Apostol (CSM Stiinta Baia Mare)

CENTRI: Stefan Cucos (CS Tomitanii), Ionut Balaban (Dinamo), Florin Ionita (CSA Steaua)

FUNDAS: Ionut Botezatu (CSM Stiinta Baia Mare)

sursă : FRR

L-am mutat pe Neculau la linia a treia, nu îmi aduc aminte să fi jucat linia a doua. Sunt nume care lipsesc inexplicabil sau care sunt în lot din motive care îmi scăpa.

La pilieri nu sunt surprize. Badiu este în lot probabil pentru experiență, nu văd ce ar mai avea de demonstrat.

  

La talon avem o problemă. Sunt de acord că Butnariu trebuie să încerce să se impună la Steaua însă tușa a fost dezastruoasă in retur. Ceilalți doi sunt jucători masivi, taloneuri de modă veche, care acționează că un al treilea pilier în câmp, specific dispărut de ceva vreme în rugbyul internațional. Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Tală pentru ca nici Oancea, nici Bardasu nu s-au remarcat în acest retur. Îmi aduc aminte că Oancea era un taloneur suplu înainte de accidentare care se intercala printre troacari și avea viteză bună, este departe de forma de atunci.  

La linia a două sunt câteva alegeri cu semnul întrebării. Cu ce s-a remarcat de pildă Iancu, un tânăr de viitor de altfel? Iftimciuc a jucat mai mult ca el in Super Ligă. Kamil Sobota a evoluat constant, însă nu este un specialist al liniei a doua și nu s-a remarcat cu nimic deosebit. Lipsește Doroftei, un enforcer fără complexe.  

  

Flankeri și numărul 8 sunt alegeri evidente însă ar fi fost folositoare experiența lui Adrian Ion, un jucător sărit constant de convocări deși este un număr 7 specializat, desăvârșit, matur de la care puștii ar avea multe de învățat. Dar bisericuțele din anturajul FRR și-au făcut din nou simțită influența, altfel nu îmi explic cum acest om este sărit complet din schema în ciuda evolutiilor bune și constante. Sper să îl văd pe Stratila la Numărul 8, este unul dintre puținii linia a treia care se poate specializa acolo. Ailenei, singurul rugbyist care nu sutează din clasamentul marcatorilor în Super Ligă este din nou trecut cu vederea. Dacă se doreau jucători tineri, au și Tomitanii o ofertă interesantă și mă gândesc în special la Alexe dar și la Don Jean.  

  

Mijlocașii la grămadă sunt alegeri evidente, poate și Țiglă ar ar fi meritat o șansa dar altfel sunt alegeri normale.  

  

Ei bine insa, la uvertură lipsește inexplicabil Melinte dar este selecționat Oprea care a avut formă oscilantă intreg sezonul si talia nu-l recomanda pentru pozitia asta. Boldor încă nu s-a dat drumul la joc, încă are trac, însă a devenit mult mai sigur defensiv.  

  

Salut revenirea lui Florin Ionita! Bucur lipseste desi a evoluat bine la Baia Mare când a avut ocazia si mai da si la bete. Vlad Popa lipseste din nou si a lipsit tot sezonul de la Stejari.

  

La aripi mai erau opțiuni în formă și mă gândesc la Robert Neagu sau Eduard Bencea.  

  

Botezatu este singurul fundaș din lot. Greu de înțeles convocarea în contextul în care, eliminați fiind de la Cupă Mondială, ar fi trebuit ca tinerii să aibă prima șansa. Înțeleg că unii precum Simionescu sau Mureșan (linia a  doua), care au evoluat pentru Stejari sunt certitudini însă sunt încă tineri și ar fi fost o experiență utilă.  

Surprinzător lipsesc jucătorii străini și cred că Riley, Scheppers sau Vaovasa ar fi trebuit să fie în lot. Este un curent de opinie nefavorabil jucătorilor străini, de înțeles după ultimele evenimente dar din punctul meu de vedere este o abordare greșita să îi excludem pe cei care merită și doresc să joace pentru echipele naționale. 

  

O altă omisiune este lipsă oricarui jucător din Franța. Am văzut ce deranj a făcut în apărările din Super Ligă Onutu, venit din Federale 1. Sunt acolo jucători tineri sau aproape de maturitate care are merită o șansa că de pildă  Ioan Tomascu (talon), Costel Burtila (pilier), Claudiu Branescu (flanker). Asa cum au fost gasiti Onutu si Ilisescu, poate mai gasim ceva si printre cei neconvocati pana acum. Counties este o echipa de amatori, din ligile inferioare iar Romania A si CSM Bucuresti nu ar trebui sa aiba dificultati in a se impune. 

Onuțu (CSM) ar fi fost probabil în lot după debutul interesant din Super Ligă, cu multe eseuri, dar presupun că este accidentat. M-a surprins insa placut, atat cat a jucat in acest retur. Este fără îndoială un jucător de viitor și este bine că va fi concurență la naționala mare pentru postul respectiv cu Dumitru însă aș vrea să scot în evidența și câteva aspecte negative ale evoluțiilor lui. Este destul de fragil defensiv, în special ca plasament.  

Primul eseu al Stelei contra CSM i se datorează în mare măsură. Pericolul pentru apărarea în negru pornește de la comunicarea defectuoasă între centri, ambii vizeaza acelasi purtator de balon, 13 Albastru si celalalt centru stelist vine fals. 

Onuțu se duce spre tușă în loc să strângă în centru și Melinte vede spațiul liber. Steliștii care au venit fals au păcălit centri însă aripă ar fi trebuit să sesizeze pericolul creat pe partea deschisă a atacului și să strângă spre centru. 

Odată plecat în cursă, 10 Albastru este greu de ajuns din urmă având avantajul accelerației față de ceilalți apărători care sunt pe contre-pied.  

15 Negru ajunge unde ar fi trebuit să ajungă, adică pe exterior unde ar fi trebuit să găsească purtătorul de balon stelist dacă Onuțu ar fi acoperit gaura. Era rolul fundașului să vina în linie spre exterior si sa apere culoarul aripii pentru a împinge atacul adverdarului spre tușă. Ajunge la timp însă gaură era deja exploatată de uvertură stelista. 

Fază eseului se termină cu Melinte urmărit de Negru 11, 14, 15 alergând în triunghi, fără că unul dintre ei să fie în poziție să-l împiedice să marcheze. A evitat cei doi centri tongani și a scos din joc fundașul neozeelandez și aripile.

 Din filmarea din peluză se observă și mai bine cât de mare e spațiul observat de Melinte.  

Filmarea Telekom nu este cea mai bună, cadrul este prea îngust însă sunt câțiva metri buni între 10 Albastru și 11 Negru, care nu se vede în imagine dar este undeva în dreapta, afara din cadru. 

  

Cei trei jucători în urmărire aleargă în triunghi Sunt toți pasivi, nu încearcă să pună nici un pic de presiune pe purtătorul de balon, nu iau nici o decizie. 

În concluzie, îmi place Onuțu insă mai are de invătat, de urmărit și eseul doi al Stelei înscris de Stratila unde din nou se vede din nou lipsă de decizie în apărare. Dacă vrea să apere ruckul va trebui să-l trimită pe Negru 14 pe exterior dar acesta este deja în spatele spontanei. Cred că Onutu ar trebui să vadă spațiul liber și să decaleze spre aripă. El vede foarte clar ce face 8 Albastru în spatele spontanei.  

  

Critica mea este constructivă pentru ca Onuțu pentru că are initiativa, are viteza, nu îi e frică de contact și este tehnic inclusiv în jocul la sol. 

Rezumatul meciului se gaseste pe pagina de facebook a clubului CSM Bucuresti. 

Ce ar trebui să mai facă băiatul asta Melinte ca să-l observe cine trebuie? Este la modă Boldor dar  nu și-a dat încă drumul la joc, deseori ezită. El și Melinte au profile tactice foarte diferite însă cel din urmă si-a dezvoltat abilitatea de a lua decizii rapid și asta este mai important ca o decizie buna, care vine cu timpul, mai ales la vârsta asta. Sigur își va da drumul al joc și Boldor dar acum Melinte este revelația returului Super Ligii și nu ar trebui să lipsească din lot.  

Atentie la Portugalia! Decizie cinica a World Rugby.

Atentie la Portugalia!

Am primit dupa o lunga asteptare o decizie a Comitetului Independent al World Rugby care ne scoate din procesul de calificare la Cupă Mondială din 2019. Evident se fac planuri. Unii se gândesc la cea din 2023, alții la un apel, alții fac petiții pentru demisii, oameni trași în țeapă, capete rostoglindu-se, chestii socoteli. Rugbyul care se joacă pe teren pare să fie însă în plan secund.

Există însă o vorba din bătrâni, cel mai important meci e următorul! Și după cum arată acest clasament, dacă e calculat corect, vom juca cu Portugalia pentru evitarea retrogradării.

În toată zarvă asta sper că există un cap limpede la FRR care să analizeze și worst case scenario și să se gândească la ce va urma. 

Nu îmi place declarația lui Macovei dar îi înțeleg frustrarea și dezamăgirea. Îl respect și îl admir pentru că este inimos însă întelesul mesajului ca jucatorii din Franta nu vor mai veni la lot sper ca este spus la furie.

Ar fi ultimul lucru de care avem nevoie daca va trebui sa jucam pentru ramanerea in Rugby Europe Championship. Primul rol al capitanului in momentele grele e sa ii uneasca pe toti in jurul lui. Sper sa nu fie ca Socol. Bine, ala era revoltat tot timpul, fie ca avea sau nu dreptate. 

Clasamentul REC 2018 dupa scaderea punctelor: 

sursa: Wikipedia

Vor curge râuri de biți cu privire la această decizie, una cinică însă acoperită de regulamente.

Decizia este convenabilă pentru toți, mai puțin cei sancționați. Rusia se califica direct și are o altă șansa (după 2011) să crească rugbyul intern, de data asta și cu aport politic pentru că noul președinte al Federației Ruse de Rugby este un apropiat al lui Puțin și unul dintre cei mai influenți oameni din Rusia, tocmai a adus Aeroflot printre sponsori și astfel a dublat bugetul.

Germania, cea mai slabă echipă din istoria Rugby Europe Championship care n-a reușit să obțină nici un punct în 2018 are o ocazia să-și rezolve problemele politice interne cauzate de lipsă de profesionalism a funcționarilor federației care și-au dat în petec chiar ieri publicând știrea cu o jumătate de oră înainte de termenul la care aveau dreptul să o facă publică. Au scos-o repede de pe site dar era plin pe tweeter și unii postaseră deja fotografii.

Samoa are în față o dublă manșa ușoară, împotrivă Germaniei sau a Portugaliei, în funcție de cine va câștiga meciul de baraj. 

Canada jubilează după ce în perspectivă unei Recalificari la care participă și România a anunțat că dublează taxele aplicate jucătorilor din întrecerea internă pentru a acoperi garuile din buget cauzate de necalificarea la RWC 2019. Cam atât de optimiști erau în perspectivă unui duel cu România, după ce au pierdut calificarea cu Uruguayul.

World Rugby se spăla elegant pe mâini, va admite demn și aferat că va trebui să facă o bază de date cu jucătorii care au jucat meciuri test, pentru viitor. Faptul că decizia se știa încă de la jumătatea și finalul lunii aprilie, când au scos de pe pagină cu delegările meciurile din iunie ale României, nu a fost observat de nimeni și asta transformă într-o farsă întreagă decizie a comitetului independent. 

Aripă anglo-saxona a World Rugby a câștigat în față lui Pichot care dorea rejucarea și a tras cât a putut cu Spania. Prin descalificarea tuturor s-a evitat rejucarea meciului, ceea ce ar fi fost un precedent foarte periculos. Rusia merge la Cupă Mondială, câștigând la masă verde, având informații care le-a permis să fie cu un pas înaintea celorlalți. Urmeaza Rugby Europe la primire, să vedem dacă vor cădea niște capete. 

Ce urmeaza? 

Greu de spus dar cum suntem maeștri al văicăreală o să vedem apocalipsă în următoarele zile. O să fie sfârșitul lumii, ne vom lamenta, se vor cere demișii și pe bună dreptate, cei din birouri care nu și-au făcut treaba trebuie să plece, indiferent ca este presedintele sau altcineva. Sper însă să nu cădem în extrema cealaltă și să ne pierdem capul pentru ca astfel de erori s-au intamplat si la case mai mari. Tragic este insa ca la Baia Mare se stia de aceasta situatie

Cert este însă că angajații FRR trebuie să iasă din bula în care sunt și să realizeze că nu lucrează la stat și că există responsabilități, că rugyul este și un business și că trebuie condus și în acest fel. 

Discursul golit de conținut al unor experți în rugby, aroganti si suficienti, trebuie să înceteze, vremurile sunt altele. Tocmai astfel de oameni, care lucrează acum în birouri, au adus rugbyul românesc în această stare pentru că nu sunt în stare să scoată capul în lume, să aducă sponsori, să fie la curent cu noutatile din domeniu și în general să își facă treaba. 

Comunicarea FRR trebuie regandinta din temelii. Este nevoie de mai multă transparența, de mijloace de informare, de PR făcut cu simț de răspundere, nu în dorul lelii. Să comparam doar cum arată pagina Super Ligii (cu clasamentul refăcut într-o săptămâna, atat le-a luat sa calculeze!!) și pagina campionatului amator georgian. Care pare mai profi? 

Ce este de făcut în următoarele zile: 

• comunicare în media a situație, cât mai clar, fără înflorituri și jumătăti de adevăr. 
• o discuție cu World Rugby fată de dispariția testelor din iunie și cum vor fi acestea înlocuite și care este eventuală compensație pentru retragerea acestor țeste. 
• pregătirea unui apel cu toate că nu cred că sunt șanse de izbandă. 
• discutii cu sponsorii 

Pe termen mediu: 

• strategie de recredibilizare rugbyului românesc în media. 
• strategie de PR și marketing care să aducă spectatori în tribune si sa popularizeze Super Liga. 
• plan național de dezvoltare la toate categoriile de vîrsta care să cuprindă cele 4 milioane (populație cât a Georgiei!) de emigranți români din Europa ai căror copii practică rugbyul. FRR trebuie să aibă desemnat în fiecare țara, Marea Britanie, Franța, Spania, Germania câte un colaborator care să urmărească copii de origine romană. Ne place sau nu, la oră actuală se face treabă mai bună în Spania și Germania, la cluburile de juniori, în comparație cu majoritaea cluburilor din România. Din păcate juniorii nu se cresc cu poveștile despre cum am învins noi Franța pe vremea mea ci cu științe tehnice și pedagogice solide. 
• desemnarea unei echipe tehnice competențe pentru ca inca sper ca e o gluma proasta ideea cu Anesi antrenor de trei sferturi. 

Doar câteva idei, pentru că mai multe însă le voi analiză în poștări viitoare. Astăzi însă este important că cineva din "foruri" să fie lucid și să salveze ce mai poate fi salvat. După care vom putea trece la trasul în țeapă al incompetenților. 

Maririle si decaderile tricourilor Stejarilor. Cand ne intoarcem la clasic?

Acest articol aveam de gând să-l scriu după meciul cu Germania însă a venit năuceală de la Madrid si am uitat complet de el în drafts. Subiectul însă nu trebuie ignorat pentru că ține de imaginea FRR și a Stejarilor, gafele acestea trebuie evitate pe viitor deoarece nu este prima data când se întâmplă si este in general bine sa eviti sa devii subiect de glume. 
  
Așadar cu mare vâlvă, înaintea meciului de la Cluj-Napoca cu Germania a fost prezentat echipamentul aniversar al Centenarului care spre surpriză tuturor arată foarte banal, seamănă cu un tricolor purtat peste tricou. Orice elev la un liceu de arte putea să scoată o creație mai bună. România își construise o frumoasă faimă în ultimul deceniu cu modelele de echipament foarte reușite, de pildă la RWC 2011 sau 2015 când tricourile României au fost în topul preferințelor că imagine iar în ultimii ani au fost folosite cu succes motive tradiționale care au devenit un fel de amprenta a echipamentului Echipei Naționale de Rugby.  

Însă aspectul cel mai șocant a fost că s-a greșit ordinea culorilor drapelului României! Evident suporterii s-au sesizat imediat și au început să curgă în social media întrebările și observațiile! 

Comunicatele de presă ale Federației și ale firmei Next Advertising la momentul lansării se contrazic. Ori a fost o eroare a producătorului ori a fost o eroare în fișierul transmis, nimeni nu știe clar. De observat și suficienta firmei care a creat conceptul, o firmă de advertising și nu de fashion. Ei au desenat "niște" tricouri, nu contează cum, să fie acolo. Treabă românească, lasă că merge și așa. E o dovadă fără echivoc că problema a fost conștientizată cu adevărat abia după ce s-au primit sesizările de la iubitorii de rugby pe on-line. 
  
Nu este prima data când se fac astel de gafe și este păcat pentru că în ultimii ani FRR a dat dovadă de consistență și a evitat gafele de imagine. 
  
Poate va aduceți aminte tricourile din 2003 unde tricolorul era din nou în poziția greșită. 

sursa foto: Getty Images

Alte erori de acest tip de care îmi amintesc s-au mai petrecut: echipamentele fără identitate cu sorț alb, tricou bleumarin și azur și iarăși verde produse de Samurai în 2014 sau chiloții de tablă din 2016 deși acesta s-ar putea să fi avut un scop ascuns.  

sursa foto: Georgian Journal

Ce caută culoarea gri într-o asemenea combinație e greu de spus însă din punct de vedere al cromaticii nu are nici un sens decât poate ceva asemănător cu bancul cu Stefan cel Mare si pantalonii maron.  

Reacția  palidă a FRR curge în direcția discursului de tip: “pana la urmă nu contează cum arată tricourile și în ce ordine sunt culorile de pe steag, contează că jucătorii au tricolorul în inimă și trebuie să câștige, asta e cel mai important”. 

Este gresit, atenția la aceste detalii, mai ales din partea departamentului de specialitate e esențială, ține de profesionalism, iar greșeală este imensă. Într-o altă țara, mult mai civilizată, un lucru că acesta nu s-ar fi întâmplat sau, dacă s-ar fi întâmplat nu ar fi rămas fără urmări. Aceste lucruri se tratează cu superficialitate, sub masca patriotismului incercan sa mascheze lipsa de atenție la detaliile care contează. Și prima reacție a FRR e tot o dovadă de superficialitate – vina aparține producătorului. Au pus apoi pe Facebook o poză cu Ionel Badiu cu un tricolor pe umeri în care au vrut să exemplifice ce au vrut să facă dar, ghinion! Și în poză asta culorile de la steag erau tot la locul lor, din orice direcție te-ai fi uitat! A două reacție da vina pe grabă și pe un fișier care a fost transmis către producător fără să fie verificat. 

Din păcate scandalul cu echipamentul îl urmărește pe Alin Petrache de la COSR, acolo unde tot o poveste cu echipament l-a alungat  de pe scaunul de președinte.  

Sursa foto: World Rugby

Ironia sorții face ca Spania să nimerească perfect echipamentul tradițional al României, în același weekend, la meciul din deplasare cu Rusia: tricou galben, sort albastru și jambiere roșii! 

Dar natură le așează perfect până la urmă pe toate în firescul lor după cum este surprins în acest genial cadru de la Sportul Sătmărean!  

sursa foto: Sportul Satmarean

Și uite cum a ajuns rugbyul românesc subiect de meme și bancuri din cauza unor gafe monumentale față de lucruri știute de toată lumea. Sunt puțini cei care nu reușesc să spună ordinea culorilor de pe drapel mai ales în rândul iubitorilor de rugby care sunt, în general, oameni educați.  

   sursa foto: Facebook

La Madrid, surpriză! Tricolorul este în ordinea corectă. Oare cum s-a putut repară această gafă într-un timp record de doar o săptămâna? Oare producătorul Mizuno știe că a fabricat atât de repede un nou rând de tricouri (cu un design ușor schimbat – apare o dungă galbenă pe umeri) și a reușit să le trimită la Madrid așa de repede?  

  

Sau noile tricouri au fost produse de Tall Ball, firmă de casă a Federației, undeva printr-un subsol obscur al unei fabrici din Ilfov? Mister! Din experiențele trecute, cu întârzieri în primirea echipamentului KooGa sau BLK, suspectez a două variantă, până la o clarificare din partea FRR. 

  

E de neînțeles de ce se angajează companii de advertising care nu au nimic in comun cu tricoul Stejarilor ca să inventeze apa caldă. 

Tricolorul a fost întotdeauna în echipamentul clasic al Stejarilor!

sursa foto: Getty Images

Numai în ultimii ani au dispărut jambierele roșii iar culorile drapelului au fost chinuite, albastrul folosit fiind mult prea închis.  

Nu trebuia reinventat nimic, toate culorile se aflau în echipamentul tradițional de joc. Ar fi putut fi menținute motivele tradiționale românești, o tușă frumoasă și discretă, de efect și ar fi trebuit adăugat simbolul centenarului care deși e prezent pe restul echipamentului lipsește de pe tricouri. O altă inconsistență, Anul Centenar – simbolul 100 apare pe toate echipamentele de antrenament, dar nu și pe tricoul de joc! 
  
Ar fi înțelept să se termine cu aceste experimente. Schimbarea anuală a echipamentului și toate aceste inconsistrente sunt inutile pentru că nu creează o identitate inconfundabila. Echipele cu istorie își schimbă echipamentul însă nu cromatica acestuia care rămâne neschimbată și de neconfundat indiferent de producator sau designer! Reveniți cât mai repde la echipamentul clasic și lăsați-l așa iar Stejarii cu siguranta ii vor reda identitatea inconfundabila!   

Solutii la uvertura? E nevoie de timp.

Am observat că întrebarea mea a generat câteva dezbateri interesante. Parerea mea personala este că ar putea sa joace si acolo, dacă vrea el, dacă dorește să își asume această responsabilitate. Tocmai de aceea am spus că staff-ul ar trebui să discută cu jucătorii între patru ochi.

Fără îndoială Fercu are abilitățile să joace uvertură însă nu știu dacă are deprinderile necesare și doar talentul nu e suficient. Este posibil să de descurce bine însă ar trebui creat mediul necesar. În primul rând ar trebui că el să-și dorească să încerce asta. Apoi ar trebui să joace la club pe acest post și ideal într-un sistem apropiat de sistemul de atac ale Stejarilor. Ar fi folositor și un 12 alături care să comunice bine și să îl ajute din când în când pentru a se obișnui cu noul rol. Unii jucători își doresc că uvertură să se ocupe de toată organizarea și lasă totul pe umerii lor și sunt situații când indiferent de talent și abilități nu rezistă la presiune iar când ești obișnuit cu spațiile pe care le ai la fundaș s-ar putea să nu-ți placă, să nu te adaptezi și asta nu ține de cât de talentat sau rugbyist ești ci ține de ușurință cu care iei deciziile tipice poziției respective, care ține de deprindere iar pentru asta este nevoie de timp. 

Andy Goode era într-o mare măsură un gras inutil în câmp dar ca uvertură era foarte bun în luarea deciziilor pentru ca atacul să functioneze și organiza exceptional echipa.

Alex Goode (Saracens) are toate calitățile cerute postului de uvertură, e un jucător mult mai  bun însă realitatea este că nu se descurcă pe acest post și așa a ajuns fundaș. Chiar dacă un jucător are talentul și abilitățile necesare, timpul de joc în poziția respectivă este deosebit de important pentru că cu cât ești expus la situații de joc cât mai variate, cu atât mai mică este probabilitatea să faci greșeli și cu cât mai mult timp ești pus în situația unei uverturi cu atât mai ușor îți va fi să recunoști problemele, pericolele și să înveți cum să treci peste ele. 

Aici e un articol recent care explică ce se întâmplă cu un fly-half în timpul meciului, cum e procesul de luare a deciziilor. Poate scoatem capul din mină, lăsăm politică și mai discutăm și de rugby din perspectiva tehnicianului. E lipsit de înțelepciune să arunci toată vina pe jucători în public. 

Și ajungem la Vlaicu pe care l-au blamat mulți în aceste zile și nu neapărat fără motiv dar parcă s-a cam depășit măsură. Să ne punem o țâră în pielea lui. Vrea el oare să joace 10? Eu bănuiesc că nu, cred că prefer să joace centru unu și trag această concluzie din frecvență cu care apare la club în această poziție. Este foarte posibil să nu se simtă comfortabil sub presiunea la care e suspus un 10. De altfel suspectez că spaniolii l-au luat la țintă din primul minut știut fiind că greșește suturile tactice când e sub presiune. Nici 12-le nu l-a ajutat pentru că avea alte sarcini, nu de creație. Mă întreb dacă nu cumva i-ar prinde bine lui Vlaicu un Kinikinilau la 12 iar Sione să fie mutat la centru 2. Fakaosilea e tipul de centru de care nu am avut parte până acum dar de care am avut mereu nevoie. Fixează unele faze cu precizie de chirurg și știe să stea alea două secunde în plus pe picioare în așteptarea suportului. Marele lui atu este forță de penetrare și deranjul pe care îl produce în defensivă adversarului (și că să vezi minune, e și un troacar care le mai da momente de răsuflu și gramadarilor, căci nu e timid și știe să curețe o spontană). Și atunci mă întreb dacă n-ar fi mai înțelept să-l pui la 13 unde ar putea aduce și un plus în ruck când jocul se desfășoară pe culoarele din marginile terenului. 

Are Vlaicu de ales dacă să joace sau nu 10? Nu prea, trebuie să joace unde e nevoie. Ce ar fi putut face în plus? Greu de spus, impresia mea e că nu a vrut să iasă din planul de joc deloc. La ieșirile agresive ale apărării spaniole ar fi fost o soluție să înțepe balonul peste blitz, să îl trimită în zonă aripilor noastre la urmărire, să varieze soluțiile că să se întrebe spaniolii ce va face la următorul șut. Blitz-ul spaniol l-a pus sub presiune începând de la aripi (de aceea ajungeau atât de des aproape de centru aripile spaniole). Tot asa am facut si noi cu Khmaladze anul trecut la Bucuresti.  

Sunt opțiuni că să cerem o altă uvertură? Nu prea sunt pentru că Rose nu e în formă fizică necesară și nu transformă iar Samoa nu este cel mai sigur transformeur. Este versatil, e de urmărit evoluția lui  dar nu cred că s-ar descurca mai bine ca Vlaicu dacă nu e altcineva să dea la bețe.  

Și ajungem iarasi la gestionarea resurselor (uverturile de la Under 20) și constatăm că rugbyisti spre 24 de ani precum Melniciuc sau Plai abia s-au întâlnit cu lotul iar Melinte a ajuns cel mult la rugby în șapte iar Boldor este prea tânăr că să fi avut șanse până acum. Dacă mai scotocim prin Super Ligă, descoperim că nu sunt suteuri atât de siguri că Vlaicu (să nu uităm că ne-a adus victorii importante) si din pacate nu are deloc concurenta. Evident uvertura ar trebui să fie primul specialist dar nu ar trebui ignorate și alte opțiuni. Dintre cei selecționați sâmbătă selecți doar Bratu face asta regulat la club. Ar mai fi Bucur de la Baia Mare care mai da la bețe ocazional și acoperă mai multe posturi dar el nu a prins lotul până acum.  

Am mai scris aici despre România A și cred că este folosită prea puțin. Acestor tineri care nu prind naționala frecvent le-ar prinde bine câteva meciuri de pregătire în ferestrele stabilite de World Rugby, chair și împotriva unor echipe din eșalonul trei precum Portugalia, Olanda, Polonia, Moldova sau cluburi din Franța sau Anglia, inclusiv liga a doua, care care i-ar scoate din zona de confort cu abordări diferite față de ceea ce vedem în Super Ligă. Am avea un argument în fața WR/RE că sprijinim Tier 3 concret, jucătorii joacă un meci decent, văd tehnicienii cluburilor ceva nou, mai schimbă impresii și poate le mai vin idei pentru că o deficiență majoră la noi este că la cluburi jucătorii progresează prea puțin, depinde numai de ei. 

România A ar putea fi un mijloc excelent de a testa, de a vedea jucătorii ieșiți din zonă de confort, dacă doresc/pot să-și asume riscuri, dacă doresc să progreseze.  

Am urmărit cu interes reacțiile la întrebarea mea și va mulțumesc pentru păreri. Putine critici constructive din pacate. Se poate posta și direct pe blog dacă doriți să intrăm în dialog, mie personal mi-ar face plăcere. 

Precizări în urmă dialogurilor observate pe facebook: 

Când m-am referit la Ailenei nu am evidențiat travaliul ci mobilitatea și potențialul de a acționa în flancuri sau pe culoarele aripilor sau nr.13. Adică pe unde am luat eseuri și unde din cauza obișnuinței cu terenul propriu, îngust comparabil cu altele, pot apărea spații. 

Nu am spus că Plai ar fi trebuit să joace cu Spania ci am opinat că uverturile tinere au parte de prea puțină atenție și cum avem bază de selecție redusă, este in primul rand o eroare de management și nu a tehnicienilor Stejarilor pentru că nu pot aduce 50 de jucători la lot. 

Atitudinea cu care intri pe teren este importantă și la asta contribuie mai mulți factori, nu numai jucătorii. Nu știu de ce au intrat pe teren așa aroganți și i-au dat ocazia arbitrului să îi penalizeze când de fapt ar fi trebuit să fie pregătiți la fiecare meci să avem un arbitraj ostil. Eu mă uit la declarațiile publice și observ aroganța. Spaniolii au pregătit jocul foarte bine din punct de vedere tehnic iar noi ne-am considerat de la început câștigători și nu am reușit să ne adaptăm la ce a fost în teren iar atitudinea nu se construieste in meci, e prea tarziu.

  

Ambuscada de la Madrid.

Cam asta s-a întâmplat la Madrid și am picat în ea din suficientă, supra motivare și nu în ultimul rând aroganța căci cam asta spun declarațiile dinainte de meci. De pildă președintele FRR spunea că „Spania nu ne sperie, noi avem un drum al nostru deja, ne gândim la meciul de deschidere de la Cupă Mondială, cel împotrivă Japoniei, meciul cu Spania este într-adevăr interesant, însă în meciul câștigat cu Rusia nu a arătat un rugby spectaculos”. Declaratia sună de parcă nu trebuia să jucăm și cu ei, parcă era un parcurs paralel, n-aveam treabă cu ce fac spaniolii. Eu înțeleg că spaniolii au fost aroganți când au zis că atacul Rusiei e mai puternic că al nostru dar singurul răspuns rugbyistic e să le dai cu terenul în cap când te întâlnești cu ei, nu să dai declarații de la înălțime. 

Și dacă tot am început de la cap, chiar nu i-a dat nimănui de gândit că avem arbitri francezi la un meci cu o echipă în proporție de 90% recrutată din ligiile franceze? Nu merg mai departe cu ideea pe chestiunea de arbitraj și Franța dar la meciul cu Germania de anul trecut, unde au primit cadou două eseuri (intercepția din offside și balonul culcat de Sheenan) am avut tot arbitri francezi. O fi ceva putred aici? Nu știu, dar ar trebui să ne dea de gândit.   

Iar Macovei, în loc să se gândească la joc făcea mișto de bunicii spaniolilor. Când nu ești atent la ce poate fi în teren, când nu-ți urmărești adversarii cum pregătesc meciul, când dai de o motivare și o concentrare fără precedent a spaniolilor se cheamă că ai picat în capcană. Iar dacă mă uit pe comentariile de pe pagină FRR, "căpșunarii" din Spania "au murit de plăcere" că n-au fost salutați de echipă la sfârșitul meciului. Nu e bine sa pierzi suporterii asa.

După pleașcă primită în meciul cu Rusia, spaniolii au realizat că asta e singură lor șansa și după o mobilizare fără precedent, care a inclus presa sportivă care a ajuns să susțină că FRR are buget de 30 de milioane de Euro, o inepție înghițită și de unii “oameni de rugby” de pe la noi care întrebau pe facebook ce s-a ales de atâta bănet.

Ca tot a venit vorba, am vazut zilele acestea tot felul de ciocli care tac mâlc atunci când câștigăm dar apar imediat la înfrângere și își împroașcă veninul pe unde nimeresc, la grămadă. Parcă doar asta le face plăcere și doar asta așteaptă. Și culmea e că fac parte dintre acești hiene inclusiv foști Stejari sau chiar antrenori care n-au altceva de criticat decât selecția unor jucători străini. Păi dacă voi la juniori nu îi învățați nimic, pe cine să selecționeze?  

Nu cred că e cazul să se dea vina pe Fonovai pentru eliminare, se poate intampla oricui, a fost unul dintre jucătorii buni după aceea, alături de Fakaosilea, Surugiu care a mai bâțâit ceva și frații Ursache cu o mențiune pentru Valentin că în ciudă evoluției bune și a faptului că era singurul dintre înaintași care mai încerca să ocolească și nu să treacă direct prin adversar, s-a văzut că era din alt film. Dacă vrea la RWC poate vine mai des pe acasă.  

Bun, avem un galben, sigur există un plan pentru astfel de situații și mă întreb cine trebuia să acopere pe aripă în lipsă lui Fono? Nu cumva Vlaicu? Nu știu sigur, dar chiar dacă treaba lui era să rămână pe centru nu mi-a plăcut ideea că a pariat pe intercepție la primul eseu spaniol în loc să joace safe. Or era în afară poziției în care trebuia să fie? Greu de spus, primele 10 minute sunt erori în lanț, e greu să le numeri.  

Hai să ne uităm un pic la poză asta de la primul eseu spaniol (am vrut să fac gif-uri dar n-am avut răbdare) 

Vlaicu ar fi trebuit să acopere pe aripă, dar era în centru și a ieșit din linie iar apoi a încercat să urmărească purtătorul de balon să împiedice să-l paseze. Ambele mișcări sunt prea agresive dacă ești cu un om în minus. Și-a luat două riscuri prea mari în aceeași fază și nu a funcționat.  

Și așa se ajunge în situația din fotografia de deasupra a  primei incercări unde 6 Roșu este nemarcat și se duce spre stânga la suportul lui 3 Roșu. Flancul e larg deschis. De la prima eroare prin care Vlaicu a încercat să pună presiune pe spanioli apărarea nu își mai revine. 

Apoi bounce time la linia a treia, în special Burcea, a fost greoi, mai ales la fază primului eseu. Pentru cei care nu știu, bounce time e o denumire englezească dar semnifica timpul în care, un jucător aflat la sol se ridica în picioare și ajunge la locul sau în linia de apărare. 

Defensivă este prea îngustă și 10 Roșu reușește ușor cu o pasa sărită să își pună colegii în poziție bună de  a inscrie eseu și atunci ajungem la rezultatul de mai sus. Și după aia a urmat restartul acela unde balonul este șutat prost. Prea multe erori în lanț și prea multă nervozitate inutilă. 

Și la eseul 2 a fost tot un lanț de erori, în primul rând cred că nu s-a comunicat bine și fără a fi paravan ne străpung pe mijloc pe o mare gaură, cred că 13 Galben e vinovat și apoi 9 Galben încearcă să suteze fără succes când de fapt trebuia să își folosească mâinile nu să joace fotbal. Da, riscă un galben dacă se aruncă peste balon și nu venea suportul dar nu te joci pe linia de eseu.  

Și în sfârșit când ajungem prima oară în 22-ul lor knock on A. Ursache, care abuzează cred eu de a folosi o singură mână în mânuirea balonului. Și putem continuă așa încă multe rânduri de aici încolo, analiză asta trebuia să o facă cu antrenorii, fază cu fază, ceea ce e enervant e că vedem repetat aceste greșeli iar meciul asta am avut ghinion să se strângă toate.  

  

Atacați acolo unde adversarul nu se asteaptă (Sun Tzu). Cel mai important în război este să ataci în strategia inamicului (tot Sun Tzu)  

  

Cam asta au făcut spaniolii, ne-au distrus spontanele, molurile și grămezile vanduvindu-ne de principală armă, lucru care a dus la frustrare. În loc să ne vedem de treabă, am încercat inutil să răspundem la provocările lor. Da, arbitrul a permis, trebuie să ne adaptăm. Arbitrul face parte din joc, e frustant uneori dar dacă intri în spirală contestatrii fiecărei decizii greșit prin nervozitate atunci rezultatul e unul singur, ți-l transformi în adversar. Știu că e improbabil să avem parte de arbitraj prietenos așa că Stejarii ar trebui să fie pregătiți pentru astfel de situații. Și tocmai cei care la experiență lor ar trebui să fie lucizi au comentat (și în general comentează) foarte mult.  

Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate, dar el trebuie neapărat să se desfăsoare cu viteză fulgerului. (Sun Tzu) 

Sablonul nostru de atacul este limitat, este previzibil dacă este executat încet și are o structură care aduce greu surpriza, de regulă se bazează pe un jucător pe outside cu suport masiv unde se abuzează de aglomerarea ruckului ceea ce da, da siguranță dar este greu să ai jucători disponibili pentru fază următoare când trebuie să se ridice așa des de la sol. Si atunci nu prea ai cum sa aduci nici o surpriza i joc.

În principiu, dacă o echipă se ridică la provocarea fizică pe care o aduce România, pentru că sunt multe echipe care pot face asta, atunci este destul de ușor să te aperi. Desigur un centru masiv ajută la astfel de joc dar nu-ți poți bază întregul atac doar pe această abordare. Dacă bați linia avantajului poate funcționa chiar și contra unui adversar puternic dar dincolo de testul fizic nu pune mare presiune pe defensivă. Toți probabil am crezut că spaniolii vor ceda până la urmă, iată că nu au făcut-o. OK, au fost în offside, au fost obstrucționisti însa uneori arbitrul te lasă în pace și scapi, cum au făcut B&I Lions cu All Blacks vară trecută.

De ce nu am dat la bețe? 

Deciziile de a ignora cele 3 puncte pe care le-am fi putut pune pe tabela s-ar putea să ne fi costat calificarea. E greu de înțeles cum am ajuns în situația asta când am câștigat atâtea meciuri în acest fel. Aroganța? Prea multă încredere? Presiune a conducerii că să câștigăm cu orice preț? Nu se știa că ne era suficient și punct bonus defensiv? I-am lăsat să pună presiune pe noi cu scorul cu o mulțime de greșeli și atunci când am avut ocazia nu am punctat deloc. Dacă ne apropiam la 7 puncte, presiunea era pe ei. Cum să închei 10 minute de superioritate, cu grămezi repetate, fără nici un punct? Iei 3 și posesia și te duci iar peste ei; În schimb cred că s-a încercat inutil un eseu de penalitate și mai avem o experiență neplăcută de acest fel cu Georgia acasă, la acel 9-9.  

Am ales mereu grămezile, le-am dat ocazia spaniolilor să economisească energie sit imp prețios pentru  a suplini absența unui jucător în minus și nu am pus nici un punct pe tabela ceea ce este o eroare de leadership. Nu am folosit deloc impulsul (momentum) pe care l-am avut la dispoziție în acele minute. 

Ce este de făcut? Dacă nu ne vom înfrânge proastele noastre obiceiuri, vom ajunge, în chip inevitabil, să fim noi înfrânți de ele. 

Din fericire, încă mai depinde de noi calificarea în extremis pentru că din poziția Rugby Europe 1 nu prea văd cum am mai reuși să ajungem în Japonia. Acesta ar trebui să fie unul dintre meciurile astea după care Stejarii să spună că nu vor să mai iasă de pe teren cu acest gust al înfrângerii care e și mai dureros pentru că cea mai cruntă înfrângere e atunci când te înfrângi singur. 

Partea pozitivă este că e nu e decât o stare de spirit și nimic mai mult iar la asta se poate lucra însă depinde de jucători cum vor aborda această situație, în loc să se enerveze din cauza comentariilor negative, acest lucru ar trebui să îi ambiționeze. Pot alege sa fie victime, dar la ce ar folosi? Ei și staff-ul trebui să accepte problemele care există și să învețe cum să le depășească.  

Un prim aspect ar trebui să fie o discuție privată și individuală între staff și fiecare jucător, fără ingerințe din afară sau din partea conducerii  și să fie ascultați cum văd ei situația acum, care ar fi rezolvările pe care le văd și cum ar trebui să joace. Nu e recomandat că această discuție să aibă loc in grup pentru ca jucătorii cu personalitate mai puternică și-ar impune o anumită părere, ar răspunde pentru toți și nu acesta e scopul. Și plecând de la aceste discuții vor trebui să stabilească care sunt opțiunile și cum vom juca în continuare, ce fel de rugby. Dacă doresc același plan de joc atunci vor trebui să lucreze mai mult la deprinderile de a scoate mai repede baloanele din ruck și a pasa balonul mai precis înainte de contact. 

Sistemul actual nu este rău și poate fi eficient, însă trebuie pur și simplu să se gandească cum să-l dezvolte pentru a-și asumă mai multe riscuri în timp ce nu depăsesc nivelurile de abilitate ale jucătorilor, pentru că nu are sens săi îi ceri cuiva ca Robshaw să joace brusc în stilul lui Kieran Read când nu există abilitățile necesare pentru o astfel de abordare tactică.  Un plan B ar fi de asemenea folositor.

Dacă Stejarii vor găsi puterea să iasă din acest impas cu sentimentul că nu vor dori niciodată  sa mai simta gustul unei astfel de înfrângeri, atunci pe acest fundament se poate construi calificarea.  

   

Un al doilea aspect care trebuie abordat din perspectiva este selecția care a fost limitată spre prezent si unii jucători au venit selectiv și normal ca au părut din alt film în meci cu toate că s-au mișcat individual bine. Dacă vrem rezultate și Cupă Mondială, jucătorii vor trebui să facă sacrificii, altfel nu se poate. Mor de ciudă când văd că georgienii vin toți la echipă, doar la noi se vine selectiv. Era zvonul acela că nu vor stă toți la meciul cu Georgia, ei bine acum vor trebui să vina dacă vor la RWC la următoarele cel puțin 3 meciuri de calificare, dacă nu mai mult dacă ajungem în repechage. 

Tot de la selecție, dar din altă perspectivă, apare chestiunea opțiunilor tactice. De pildă linia a treia este foarte masivă însă puțin mobilă. Dacă privești meciul la viteză 2x observi multe placaje date de către 2 jucători ceea ce în principiu nu e rău dacă scopul este să împingi purtătorul de balon înapoi că să îngreunezi eliberarea balonului însă din păcate în cele mai multe situații a fost stopat adversarul la punctul de contact. Personal cred că este preferabil să dai placajele unul la unul pentru a lasă liniei a treia mai mult spațiu / timp să atace posesia adversă.  

  

Și aici ajungem la o discuție pe care voiam să o fac mai demult, de ce așa puțini jucători au șanse la lot. Eu înțeleg că la noi se merge pe școală veche, fiecare își așteaptă rândul însă când e în joc viitorul întregului rugby românesc, pentru că finanțarea de la World Rugby ar dispărea dacă lipsim, cum pățește acum Canada, nu e cazul să existe astfel de sentimentalisme și prietenii.  

De pildă, în linia a treia toți cei selecționați sunt masivi și oferă același tip de abordare, în forță, puternic, pe faze fixe sau pentru un plan de joc bazat pe înaintare însă puțină mobilitate. Dar linia a treia e un compartiment unde ai nevoie de variație și complementaritate. Aici Adrian Ion ar putea avea loc pentru că muncește foarte mult la sol, placheaza și e relativ rapid. Desigur vârstă s-ar putea să fie un inconventient însă ar fi și jucători mă tineri  și mă gândesc aici la Ailenei (Baia Mare) care e totuși a marcat cele mai multe eseuri în turul Super Ligii, se apropie de transformeurii unor echipe cu punctele înscrise pe tabela. E un jucător mai rapid, care se poate operă și în canalele aripilor și căpitan de echipă. În Franța, la același nivel cu mulți dintre franco-spaniolii care ne-au bătut sâmbătă e Răzvan Ilisescu, un flanker rapid și harnic, mai apropiat de stilul fetcher din națiunile sudice, crescut în Franța, care a jucat 12 meciuri în acest sezon (mai mult ca cei din Super liga). Acești doi flankeri sunt tineri, joacă constant și ar putea oferi opțiuni tactice interesante și cu toate astea sunt ocoliți de convocări constant.  

De altfel, la un moment dat Howells părea să caute soluții de jucători mai vioi pe înaintare, cu acel bouncing time de care pomeneam mai sus (Pristăvită, Badiu, Antonescu) însă pe moment se pare că s-a renunțat la această abordare. De ce?  

Nu am zis nimic de Chirica și Nistor pentru că amândoi sunt pe același profil cu cei care au fost în linia a treia la primele două meciur, adică jucători înalți, masivi, mai potriviți jocului bazat pe faze fixe și în forță. 

Trec la balama, unde nu s-a încercat nimic de ani de zile. Inițial a fost cuplul Calafeteanu – Vlaicu. Primul e din punctul meu de vedere demi pentru că antrenorii de la juniori nu i-au sesizat calitățile de uvertură. A încercat Howells să-l mute la 10 dar la 29 de ani (cred că pe acolo era când s-a încercat) e greu să îi schimbi poziția. O uvertură trebuie în primul rând să joace la club ceva apropiat de ce joacă la națională or nimeni nu voia la Timișoara să-i schimbe postul. O altă problemă cu Calafeteanu este că a trecut prin niște accidentări grele la mână și mai recent la rinichi. A fost vizibil în meciul cu Germania că s-a încetinit ritmul când a intrat. Până își revine, dacă își revine, ar fi cazul să i se dea altcuiva o șansa. Știu că sună cinic dar rezultatele echipei sunt mai importante ca un singur individul pentru că fără o echipă națională bună și calificată la fiecare mondial pentru că dacă vrem să avem în continuare rugby va trebui în primul rând să avem o națională cu rezultate.  

Staff-ul nu a căutat soluții convingător sau nu a fost susținut să le caute. Rose și Samoa au fost sau sunt soluții pe termen scurt. Primul nu mai face față fizic iar al doilea nu a dat satisfacție nici la club că șuteur, nu văd de ce ar da satisfacție la lot. Vaovasa mai are mult până va fi naturalizat. Și atunci rămân că opțiuni cele 4 uverturi din ultimele loturi de U20: Plai, Melniciuc, Melinte și Boldor. Toți au avut parte foarte rar, sporadic de atenție cu toate că niciunuia nu îi lipsește talentul iar asta se întâmplă din cauza managementului slab al resursei umane și așa reduse de care dispunem. Și aici nu e numai vina staff-ului ci a tuturor celor care participă la selecție. Probabil sunt personaje pe acolo care pentru unii sunt mumă și pentru alții ciumă și nu mai putem continuă cu selecția old school. Idea de bază aici este că avem prea puține resurse pentru a ne permite să ignorăm așa ușor jucători cu asemenea potențial. E un mare minus, probabil la fel de important că lipsă unei strategii coerente la juniori și trebuie făcut ceva în viitorul apropiat.  

Acestea ar fi cele două compartimente problematice unde ar trebui căutate soluții prin selecție sau abordări noi prin discuțiile cu jucătorii, evident dacă sunt dispuși să își îmbunătățească jocul și să nu se complacă că până acum, fără concurență pe post. 

În încheiere va lansez o întrebare, sunt tare curios ce feedback primesc și mai ales cât. 

Si pentru ca postul e foarte pretentios iar tinerii ar putea fi un risc prea mare, ar fi Fercu o soluție la uvertură? 

  

  

Cu o floare nu se face primăvară.

Sâmbătă 20 octombrie 2017, pe o vreme superbă, s-a desfășurat prima și probabil ultima acțiune a selectionatei România A in 2017, o selecționată aparută după reorganizarea cupelor europene și îndepărtarea de către EPCR a echipelor de acest fel din competiție, din nevoia de a încerca ținerii jucători români care sunt susceptibili de a face pasul către Stejari.

Bref, două echipe, România A (galbenii) și XV-le Președintelui (albaștrii), ambele de fapt formate din jucători care pot ajunge să evolueze pentru națională de seniori, s-au înfruntat după o pregătire de câteva zile sub supravegherea staff-ului naționalei și a antrenorilor din Super Ligă, nefiind prezenți însă timișorenii (cu o exceptie) care au avut de disputat un meci în Scutul Continental împotriva CDU Lisabona.  

A rezultat un meci de vacanță, mai puțin relevant din punct de vedere al jocului echipelor, dat fiind timpul scurt de pregătire in care cele doua echipe nu au putut capata coeziune însă vivace, chiar spectaculos pe alocuri, căruia i-a lipsit din păcate orice miză. 

Cu toate astea, s-au putut observă câteva șabloane de joc precum spontanele unde galbenii au trimis mulți jucători în suport pe posesia proprie, au aglomerat mult, ceea ce nu e rău dacă forțezi o penalitate la un moment dat însă dacă o faci repetat poate duce la oboseală prematură în meci și scade semnificativ viteză de joc.

Tușele au fost oarecum derutante si le-am urmarit in mod special deoarece Stejarii au suferit la acest capitol in ultimii ani. În debutul partidei, deși s-a aruncat scurt din margine, în capul liniei, s-a jucat larg, deși în câteva ocazii există superioritate pe partea închisă. Ulterior, s-a încercat revenirea spre partea închisă unde rămăsese superioritate și erau înaintași la suport și acest șir de faze de joc a ieșit de câteva ori însă probabil lipsă de coeziune a echipelor a contat în modul în care a fost pusă în practică. S-a bătut însă de obicei linia avatajului deci tind să cred că s-a lucrat o astfel de fază la antrenament și probabil vom mai vedea astfel de șabloane încercate din fazele fixe.

 

Un lucru care iese în evidența de câte ori urmăresc echipe românești în comparație în special cu cele din Premiership și, într-o mai mică măsură din Super Rugby este că ale noastre pasează frecvent în față liniei de jucători care așteaptă balonul relativ aproape de adversari, fara a avea adâncime.

Acest lucru se datorează faptului că rugbyul anglo-saxon este influențat foarte mult de modeul de atac al rugby league unde balonul se pasează mult spre liniile din spate, adanc în propriul dispozitiv. Motivul este că jucătorii aflați în liniile din spate au mai mult spațiu să accelereze iar apărarea va avea dificultăți în a observă care sunt cei care vor primi balonul și în ce unghi vor atacă linia de apărare.

Insa rugby league se bazează pe seturi de 6 faze în care o echipă are posesia și foarte rar vezi ceva interesant în fazele 1-4 iar acest lucru face că rugby league să fie foarte conservator în atac, scopul fiind să folosești cât mai bine setul de 6 faze de joc iar în lipsă unei șanse de șut în primele faze să suteze balon de urmărire către terenul de țină. Rugby union nu are o structură așa rigidă și prin urmare găsesc că e contraproductiv un astfel de împrumut dacă jocul echipei va depinde exclusiv de astfel de șabloane, prin urmare găsesc că e îmbucurător faptul că echipele românești au și altă abordare și ar fi foarte bine dacă ar putea alterna acest tip de atac, unde o înaintare mobilă poate fi de mare ajutor cu cele din adâncime, în viteză. Jocul celor doua echipe a suferit oarecum și datorită celor două uverturi care au fost relative statice și lente și s-au poziționat prea mult în adâncime, atacând destul de puțin apărarea adversă, cu atât mai mult cu cât cele două defensive nu au avut coeziune și viteză însă în apărarea galbenilor nu pot să nu observ că de pe margine am avut impresia că demiul nu-l simpatizează foarte mult pe decar ;)

Prestația celor două uverturi, Oprea (Baia Mare) și sud-africanul Barron (CSM București) nu a entuziasmat și cu asta trec la analiză unor prestații individuale, probabil mai suggestive deoarece cele două echipe au avut doar 5 zile de pregătire în comun și evident le-au lipsit automatismele, rezultând multe greșeli individuale care probabil nu ar fi fost atât de frecvențe la echipă de club.

 

Intrarea lui Plai pe teren s-a simțit, albăstrii au căpătat un suflu nou și au atacat mult mai periculos și variat în ultimele minute. Recunosc că îmi place acest jucător și sper să crească deoarece aduce acel X-factor în linia de trei sferturi care nu poate fi antrenat , ori îl ai ori nu, însă poate fi îmbunătățit cu ajutorul unui antrenor bun. Inițial a început slab, a greșit încercând o rezolvare personală însă și-a revenit în joc și a făcut ceea ce trebuie să facă un conducător de joc, a păsat precis și a combinat pentru a creă spații coechipierilor. În general atacul albaștrilor a fost mai rapid și mai imprevizibil iar aspectele pe care ar trebui să le ia în considerare Plai este să caute mai puțin rezolvările personale și să joace mai mult pentru echipă. Este dificil pentru el, jucând la Iași, în situația în care este clubul în acest an, cu o echipă foarte tânără, să facă pasul spre națională mare și cred că a fost dezamăgit de faptul că au fost titularizațe două uverturi care nu s-au remarcat foarte mult dar care joacă la echipe mai galonate.

Depinde doar de el să fie mai constant în meciurile din Super Ligă, să își îmbunătățească șutul, să caute să își conducă echipă că un veritabil manager al jocului, să știe când să caute tușă, când să paseze, când să atace linia fără a caută rezolvări individuale nechibzuite din exasperare sau lipsă de răbdare, în general să gândească cu două trei faze înainte. 

Evoluția lui Adrian Ion în ultimii ani justifica o convocare la echipă națională iar meciul de sâmbătă mi-a întărit această covingere. În primul rând, face foarte bine munca de jos a unui jucător de linia a treia, fără a ieși în evidența, fără a fi fluierat de arbitru des, într-un cuvânt pune osul la tot ce trebuie să facă un flanker, placaje, ruck-uri, breakdown și știe să dea pase descărcate când trebuie, nu le irosește pentru că nu are soluții și nu le aruncă la întâmplare. Dintre jucătorii consacrați este singurul la care mă voi referi în acest post pentru că ar merită o convocare.  Meciul acesta nu a fost pentru Burcea, Kuselo, Lomani, Doneghan, toți având valoare recunoscută ci pentru jucătorii mai tineri. 

Am încercat să urmăresc în principal liniile întâi și a două, compartiment care în opinia mea, prin ponderea în care este implicat atât în fazele fixe cât și în jocul în câmp determină în 90% din cazuri echipă învingătoare. Fără îndoială Pristăvită este o certitudine pentru Stejari iar Gordas a avut câteva momente mai dificile în față lui, mai ales în grămadă ordonată. Cu toate că depune mult efort în apărare, nu fără rezultate, este de multe ori prea timid și pare să îi lipsească încrederea în șine. Ce-i drept un pilier se maturizează mai târziu și el este destul de tânăr așa că normal că lui Gordas să i se acorde șanse în continuare, mai ales că nu avem multe soluții pentru postul de pilier dreaptă. 

Alexandru Savin cred că va fi unul dintre cei convocați în noiembrie pentru cele două meciuri test, a evoluat constant bine în Super Ligă și este puternic și mai ales mobil pentru un pilier. De asemenea, mi-a plăcut Doroftei pe care îl remarc pentru aceleași calități, mobilitate bună pentru un jucător cu o asemenea talie. Ambii s-au remarcat prin a reuși să câștige teren chiar în placaj, stau bine pe picioare, sunt mobili și nu sunt  fluierați prea des de arbitri iar acesta este un aspect important având în vedere că Stejarii au cam luat galbene în aproape fiecare meci. 

În linia a treia n-ar fi multe de spus. Probabil Bucurescu ar fi fost convocat până acum, pentru că are bune  calități, dacă ar fost mai disciplinat însă joacă destul de haotic. Arvinte crește în joc dar cred că îi trebuie constanța la club și va fi greu pentru el să se impună într-o linia a treia cu atâția jucători consacrați. 

La demi Țiglă nu pare a fi departe de nivelul lui Bratu însă niciunul dintre cei doi nu se apropie de nivelul lui Surugiu care în opinia mea ar putea face față fără prea mult stres în Top14 sau Premiership. 

 La treisferturi, singurul timișorean convocat, Vlad Zaharia a arătat bune calități de finalizator însă are de lucrat la poziționarea în apărare. Mi-a mai plăcut Porojan, sper să prindă mai multe meciuri la club și așteptăm mai multe de la Neagu după formă bună din Super Ligă, din păcate s-a accidentat prea devreme pentru a fi relevanță evoluția lui. 

Îmbucurător a fost că unii jucători de la echipele mai mici au avut loc în aceast trial și cam toți cei de la Iași și Cluj au arătat că pot face față la acest nivel iar pentru un puști ca Ballok, deloc complexat de nivelul de joc, această convocare posibil sa reprezinte un stimul puternic și va fi un semn și pentru alți tineri că vor avea șansa lor. 

În cele de mai sus nu am încercat să fac o analiză completă a lotului rulat, am făcut doar câteva observații cu caracter general și sunt sigur că stafful Stejarilor vor  trage mult mai multe concluzii din analiza jocului.

Și cu asta ajungem la aspectele negative ale acestui eveniment, care nu țin numai de meciul în șine ci și de organizare:

 1.            Un meci pe an este prea puțin. Anul trecut au fost două, cu galezii de la Crawshays WRU President's XV. Anul acesta a fost un meci între colegii din campionatul intern. Nu spun că băieții n-au pus osul la bătaie însă meciului i-a lipsit orice miză. Această echipă are nevoie de opoziție mai puternică și de meciuri în care să simtă greutatea tricolului pe care îl poartă. Poate nu ar strică un efort adminisrativ pentru programarea de meciuri cu echipe de Tier 3 precum Polonia, Ucraina, Portugalia, Kenya sau chiar cluburi din țările 6 Nations, chiar dacă de nivel Pro D2. Desigur, există riscul să pierdem însă se pot învață multe și din înfrângeri. 

 

 2.            În acest proiect ar trebui integrați și ținerii jucători din Franța și aici mă gândesc la frații Onutu, Iliesescu sau Motoc. De asemenea mai sunt jucători în țara care din diverse motive (accidentări, nerefactuti, suspendați etc.) nu au avut ocazia să fie convocați sau să joace și mă gândesc la Boldor sau Butnariu. Mai multe meciuri ar însemna mai multe ocazii să joace și să se antreneze împreună mai multi jucători și acest aspect este important mai ales că nu avem o bază de selecție largă și fiecare jucător trebuie urmărit și ajutat să-și atingă potențialul maxim.

 

 3.           Ar fi nevoie de ceva mai multă considerație pentru public. În absolut toate meciurile din acest sezon (cel cu Brazilia a fost din sezonul trecut), la meciurile de pe Arcul de Triumf (CSM sau acum România A) nu s-a putut achiziționa o sticlă de apa. Dacă în continuare nu se va vinde nici bere, cred că numărul de spectatori se va înjumătăți. Nu este normal. Pe rugbytv.ro dacă se dorește urmărirea meciului maximizat, site-ul, probabil din cauza unei setări greșite, nu permite maximizarea ferestrei. O mică scăpare însă foarte enervantă pentru cei care nu pot veni în București la fiecare meci. Această scăpare însă rezistă de la începutul sezonului. În fine, nu e normal că intrarea să fie liberă. Să fie modica, poate, gratuitățile însă minimizează evenimentul. 

 4.           Acest meci pare să fi fost organizat că urmare a lipsei celui de-al treilea meci test în această toamnă. Fără îndoială este o scăpare a World Rugby care insistă că principală să misiune este aceea de a oferi un adevărat sport global de participare la masă. E un comportament neglijent față de echipă care este totuși locul 15 în clasament. N-ar fi trebuit însă să ne încurcăm și noi în aceste “maruntisuri” birocratice și cred că FRR ar fi putut oferi un meci test unei echipe de Tier 3 numai și pentru a demonstra că ajută la dezvoltarea în general a rugbyului la toate nivelele și nu ne cad grădele dacă jucăm cu echipe mai slab cotate. Da, am jucat și cu Brazilia anul acesta, un meci inutil pentru noi. Ar trebui ca aceste scapari să ne dea de gândit. 

 

 Ce mi-a plăcut:

 

 1.            Implicarea activă a antrenorilor echipei naționale în pregătirea jucătorilor, inclusiv la club, vădește unele lipsuri ale pregătirii tehnice la acel nivel. Majoritatea cluburilor nu au antrenori specializați pe diverse compartimente, antrenorul principal nu se poate pricepe la toate aspectete și cred că este salutar faptul că antrenori cu mare experiență în meciurile test cum sunt Howells, Moffat și Cuttita se implică și la acest nivel ba chiar au vizitat și echipele de juniori și au lucrat și cu copiii. Echipă Under 20 are în sfârșit un antrenor străin cu experiență la nivelul acesta de vârstă și se afirmă că se va implementa un sistem de monitorizare a pregătirii jucătorilor cei mai valoroși din fiecare generație. Este un micromanagement al resurselor umane pe care FRR nu l-a făcut până în acest moment. Va trebui menținut și dezvoltat cu atât mai mult cu cât aria de selecție nu este extinsă.

 

 2.            Implicarea jucătorilor într-un meci totuși de vacanță a fost majoră, au încercat să arate ce au mai bun și e îmbucurător că există un astfel de interes din partea lor. 

3.             Au lipsit din acest trial cel puțin 15 jucători sub 23 de ani din țara, accidentati ori angrenati la club la care se adauga câțiva din Franța, prin urmare există o bază de selecție mulțumitoare atât pentru 2019 cât și pentru 2023 și este bine că s-a început încă de pe acum pregătirea și planificarea următoarei calificări. Atenție, cea din 2019 nu este garantată dar echipă care o va aborda o vom vedea abia în noiembrie. E bine totuși că privim și spre viitor și nu numai la următorul meci.  

4.              Implicarea în pregătire a antrenorilor de Super Ligă este binevenită mai ales că puțini au experiență care se apropie de cea a antrenorilor echipei naționale și cu siguranță au destule de învățat. Colaborarea între cluburile din Super Ligă pentru binele echipei naționale este absolut normală întrucât evoluția Stejarilor este definitorie pentru imaginea rugbyului românesc, implicit a cluburilor. Dacă e normal că Timișoara a lipsit pentru că a evoluat în cupele europene (însă a trimis un jucător, frumos gest în contextual în care aveau mulți accidentați), surprinde lipsă unui reprezentant al Științei Baia Mare în grupul de antrenori care a participat la eveniment. 

Meciul poate fi vizualizat aici.

În final am rămas cu o nedumerire. Mai este Marius Tincu în stafful naționalei sau a dispărut? Dacă nu mai colaborează cu națională, nu ar fi fost normal că FRR să anunțe ?