Romania A 5 - 41 England Counties. Pregătire fizică deficitara

Meciul l-am văzut pe rugbytv.ro iar minutele fac referire la acest video, nu la timpul de joc. Recomand să vizualizați fazele pentru că fotografiile nu spun tot. Este prea laborios să fac gif-uri din clipul de pe privesc.eu așa că mă limitez deocamdată la fotografii.  Pentru a înțelege comentariul este nevoie că cititorul să vizualizeze meciul și de aceea am indicat minutul când începe faza pe care o comentez.   Este posibil că la un moment dat timpul indicat  să fie greșit, filmul a fost editat de marti până azi și nu sunt sigur dacă am reușit să editez tot, articolul fiind inceput pe un video needitat. La sfârșit, am câteva concluzii.

Lovitura de incepere a meciului: Șut decent, bine urmărit de 4 Galben cu toate că pleacă  din fata suterului ceea ce e ilegal. 14 Galben urmărește bine dar apoi se ferește de contact. Curățarea cu umărul a lui 3 Galben (ilegala) este inutilă si leagă aripă gardă la ruck și lasă pe partea stânga a aprarii pilierul stânga și lock forward 4 Galbeni. Spre norocul lor demiul englez nu sesizează nici un moment potentialul unui atac in viteza in dreapta. 3 Galben nu gândește foarte clar ce impact au acțiunile lui asupra implicării celorlalți colegi de echipă. Cred că nu era necesar atacul acela cu umărul.

Ar fi trebuit să rămână gardă la ruck, ceea ce i-ar fi permis 14 Galben să apere zonă lateral stânga că să nu lase un pilier să apere o zonă unde acționează o aripă adversă. 1 Galben  nu e atât de rapid să facă asta singur. 

14:15  Counties deschid în stânga atacului lor, bună decizia 12 Galben însă este curățat de 6 Alb luându-l de gât, ilegal. Arbitrul este posibil mascat de un jucător pentru că nu vede antijocul sau pur și simplu nu i s-a părut atât de important încât să îl sancționeze.  

14:20  În faza imediat următoare, apărarea este dezorganizată și nu se întâmplă din cauza jucătorului alb venit fals. Nu este clar cum se apara Galben, un blitz sau se duc în evantai în lateral. 7 galben e luat de val și pentru că iese prea repede este depășit ușor pe exterior.

Ceea ce trebuie învățat din întreaga fază după lovitura de începere este că Galben reușește să se expună pe ambele părți ale apărării in primul minut fara ca Albii sa faca mare lucru deși teoretic ar fi trebuit să știe unde urmează să ajungă șutul și cum să se apere. Se expun pe stânga apărării lăsând intai unul apoi doi înaintași iar aripa intră în ruck inutil. Albul atacă foarte previzibil pe dreapta modul de apărare e neclar, mult prea îngust, eroare care cred că există și la Stejari. Există posibilitatea ca să se fi așteptat la un șut al englezilor și când acesta nu a venit nu au acționat precum o echipă sudată, coerenta. Și după cum vom vedea, această va fi principală cauza a înfrângerii. 

14:46   Galben 4 iese la blitz, colegii nu îl urmează și n-ar fi fost rea decizia dacă nu ar fi ratat placajul. Unii antrenori preferă decizia asta, mie nu îmi place pentru că se creează spații usor de exploatat în ofensivă însă unii sunt mulțumiți pentru că se pune presiune pe adversar. Personal prefer jocul de echipa si o iesire in ar fi pus mai multe probleme Albilor.  Farrell face asta prea des pentru gustul meu. 

15:09  15 Galben șutează un balon de urmărire fără o țintă prea clară după un șut de urmărire al Counties executat sub presiune și tot fără o țintă clară. România A nu acționează ca o echipă, urmărirea balonului nu începe nici la 4 secunde după șut, jucătorii se întorc din repliere cu întârziere. Chiar dacă erau în ofsaid inițial, ar fi trebuit să aștepte momentul când vor fi scoși din această situație de suteurul aflat în urmărirea balonului și nu să se deplaseze inutil înapoi.

Pe linia roșie sunt 4 jucători aliniați aproape vertical și nu orizontal cum ar trebui că să acopere terenul. Asta se întâmplă la cateva secunde după șutul de urmărire și nici nu intenționează să formeze linia. Plasamentul și mișcarea fără balon au fost deficitare în multe momente și aici este de lucrat intens pentru că o echipă care aleargă inutil va colapsa fizic mult mai repede. Miscarea fara balon este importanta si de mult ori decide cine va caștiga meciul. 

16:16 Placajul inalt al 15 Galben este complet aiurea, dupa sutul lung trimis in 22-ul englez. Este unul din acele gesturi necugetate care poate lasa echipa temporar in 14. 

19:10 Prima încercare Alb Tușă bine contestată de Galben în propriul 22 pe aruncare Alb. Este o mișcare curajoasă, nu aș spune că îmi place foarte mult acest risc dar e executată bine.

Presiunea e pe înaintarea Alb și sunt forțați să scoată balonul de acolo mai repede decât ar fi dorit, sunt precipitați însă reușesc punct de fixare.

Galbenii nu se mișcă îndeajuns de bine fără balon în apărare și 9 Galben se trezește în situația de ruck guard și nu ar trebui să fie el acolo. Însă dacă tot a e acolo ar trebui să apere zona.

Însă el este procupat de apărarea în stânga lui și ignoră apărarea ruckului iar 2 Alb nu trebuie decât să ia balonul și să între ușor în terenul de țintă. 9 Galben nu ar fi trebuit să fie în situația de a apăra acea zonă, era treabă unui gramadar. Poate ar fi oprit 2 Alb dacă nu ar fi fost preocupat excesiv de ce se întampla stânga lui. Este gresit să pleci de acolo prespunand că va veni cineva și va umple golul imens lăsat în apărare. 9 nu are acest rol și nu este de dorit să apere el ruckul însă dacă trebuie sa se concentreze pe interior nu are voie să se răzgândeasca și să cauțe alt loc în apărare.  Nici 5 Galben nu sesizeaza pericolul.

24:20 O eroare în care se cedează mult prea ușor teritoriul și posesia. Aruncarea din tușă e bună, molul se leagă binișor însă din nou mișcarea fără balon nu e cea mai bună și o eroare de mânuire, probabil a talonului este fluierată.  2 minute, doua cedari de posesie in atac pentru ca aceasta faza vine dupa o gramada pierduta pentru angajare prea rapida, probabil din lipsa de disciplină.

Pur și simplu erorile care oferă adversarului posesia și teritoriul fac aproape imposibil să fi competitiv.

25:13  Grămadă pentru Albi însă Galbenii o câștiga și-l obliga pe 8 Alb să scoată repede balonul. Pasa este slabă, nu ajunge la 9 Alb și-l pune pe 10 Alb în situația de a avea o singură opțiune, șutul din propriul 22, aflându-se sub presiune considerabilă cu balonul scapat de sub control. 

14 și 15 Galben se încurcă reciproc și creează ambii o încurcătură de nedescris. 15 Galben nu ajunge la balon iar 14 oferă posibilitatea adversarului să prindă balonul și să trimită o păsa descărcată fără a pune presiune.

  

  

Cu un singur singur șut bine urmărit, Albul trece de sub presiune în propriul 22 la a pune presiune în terenul Galben și este o situație care seamănă cu situatia de la lovitura de începere. Probabil este comunicarea defectuoasă. Prea usor s-au pus în situația de a fi sub presiune imediat după ce ei erau cei care aplicau presiune pe adversar.  

  

La urmatorul punct de fixare, oare ce fac toți îngrămădiți acolo? Le ia ceva timp să se așeze în apărare și până la urmă 7 Galben da o penalitate și nu e tocmai o decizie rea pentru că nu avea cum să știe dacă apărarea este așezată rău sau bine, dupa haosul creat.

29:20  3 Galben intră în contact fără să controleze balonul cum trebuie. Ideea lui 9 Galben nu e rea însă execuția lasă mult de dorit. E momentul din meci când realizez că par foarte obosiți fizic și majoritatea au 20 de ani si incep sa observ pasele defectuoase ale lui 9 Galben.

Se menține totuși posesia cu noroc și Galbenii realizează că englezii domină fizic. Încearcă să miște balonul de-a lațul pentru a întinde apărarea Alb însă executia este lentă și atunci când se realizează punctul de fixare, Alb este îndeajuns de relaxat pe stânga atacului nostru, fiind previzibil că nu e nimeni să amenințe zonă respectivă și se muta spre exterior. 

Îmi place că  Galben realizează că Albul domină fizic și trebuie să iuțească jocul și 1 Galben are o intenție foarte bună însă imediat ce urmează o pasa rapidă se comite un înainte de către 5 Galben. Intenția a fost bună pentru că ar fi pus un lock forward în situație de 1 la 1 cu un troacar Alb și ar fi câștigat teritoriu și probabil un punct de fixare bun.  

Greu de spus ce ar fi trebuit să facă in situatia in care au realizat ca nu domina contactul si nu avanseaza. Sunt dominați fizic și în momentul în care doresc să se miște mai repede comit eroarea. Nu știu dacă s-au folosit cei mai buni jucători care putea căra balonul si a castiga contactul, gen Doroftei și dacă flankerii au fost puși în valoarea îndeajuns de bine pentru a asigură o reciclare mai rapidă. Limbajul corpului în momentele de pauză sugerează oboseală dar au 20 de ani, nu ar trebui să fie așa. Poate metodele de antrenament i-au extenuat inainte de meci? O altă observație, dacă 1 Galben aruncă bine în tușă, nu ar fi o idee rea să fie încercat și la talon.  

31:40  O altă eroare a 15 Galben. Alb șutează sub presiune din propriul teren de țintă și fundașul Galben împinge balonul în afară terenului dându-le Albilor aruncarea din tușă. Un pariu riscant și inutil. Greseli sau decizii bune se intampla, diferenta insa o face posesia si teritoriul si sa le dai pe gratis.  Nu este prima eroare de poziționare a 15 Galben care în opinia mea stă prea sus. Antrenorul ar trebui să lucreze cu el și să-i corijeze poziționare cu filmari din spatele buturilor pentru că imaginile filmate din această poziție nu sunt suficiente.  

Urmează o serie de faze de joc în care Albul domină și înscrie încă o încercare prin simplul fapt că domină zonă de contact.   

37:10 Restartul e bun, șutul e urmări bine. Este un moment când România A acționează că o echipă, are grupuri de înaintași pregătite să urmărească șutul pe ambele laturi ale terenului și reușesc să țină sus prinzătorul alb și să obțină o grămadă în apropierea 22-ului Alb fără mare efort. Teritoriu și posesie câștigate prin muncă de echipă.  

Galbenii au abordat restartul că o echipă, au avut un plan și l-au executat bine și s-au pus într-o bună situație de atac.

41:10  Albul degajează sub presiune din propriul teren de țintă. Șutul este excelent, atât cât trebuie. Dar back-three Galben stă foarte adânc, mult prea adânc. În general imi place ca fundașul și aripile să stea mai adânc pentru a prinde din alergare un șut si sa astfel au mai mult elan însă în situația această sunt prea departe de zonă de interes. Daca te plasezi in asa fel incat sa prinzi balonul in alergare cu fata spre adversar. Astfel pui presiune pe suterul advers,  pentru ca stie ca daca greseste isi expune apararea.

Daca vrei sa joci repede balonul dintr-o astfel de tusa si sa surprinzi apararea adversa un astfel de plasament nu te ajuta. 15 Galben era in zona linie de jumatate iar 10 Galben nu se vede in poza mult prea departe ca balonul sa poata fi jucat repede si oricum niciunul nu se grabeste.

Este din păcate obișnuința noastră de a jucă deliberat la o viteză mai mică și din fază fixă în fază fixă.  De fapt se întâmplă în întreagă emisferă nordică. Nouă Zeelandă joacă deliberat la o viteză mai mare și evită astfel de pauze lungi, inclusiv la tuse si gramezi, pentru a pune presiune pe adversar, asta e normal acolo, începând de la copii și juniori. Tusa jucata rapid.

40:52 Urmează două margini câștigate bine și parcă Galben reușește să ducă mai bine balonul în conatct. La minutul 40:52, după o tușă bună și intrare bună în contact, 9 Galben il caută pe 10 Galben care stă însă mult prea în spate. Poate îi place de Vlaicu din moment ce se plasează așa?

Din păcate, un astfel de plasament, după o tușă bună și intrare bună în contact îți asigură un beneficiu net de câțiva metri în minus față de zonă unde a fost marginea deci Galben pierde teritoriu în atac, nu bate linia avantajului chiar și în situația în care câștiga tușa, curăța și domină aria de contact și reciclează balonul relativ rapid. 10 Galben este plasat greșit când în mod normal, după momentele de joc pozitiv ar fi trebuit să urce agresiv și să preseze apărarea Albului. Pasa 9 Galben relativ inalta. Nu este neapărat greșit să ai 10-le într-o asfel de poziție în adâncime dacă planul este să pasezi scurt la troacarii de la exterior și apoi să combini cu aceștia pentru a depăși apărarea pe aripi.

46:34 Șut Galben și urmărirea nu e cea mai bună, vedem 15 Galben în dreapta sus cum nu stă pe culoarul lui ci aleargă lateral de la un culoar la altul căutând de unul singur să se apropie de purtatorul balon.

E un mod extrem obositor fizic de a jucă rugby dar e un băiat inimos dragul de el și până la urmă reuseste placajul dar ceea ce este de observat aici este că apărarea nu funcționează în echipă si 15 Galben nu ar fi trebuit sa fie acolo, a luat-o prea personal. Priviți de unde a venit să facă acel placaj într-o zonă unde se aflau cel puțin 2 într-o poziție la fel de bună.

Catiga Galben o penalitate ce-i drept dar nu așa se urmărește un șut. E mai ușor să joci 1x15 și nu 15x1. Cred ca i-a trebuit ceva timp sa-i revina suflul dupa o astfel de urmarire. A spus-o Cornel Dinu pe vremuri, când îi explică cineva cât de muncitor e Banel pe teren: "Muncitor Banel dar terenul de fotbal nu e șantier". Așa și aici, resursele de energie contează, nu are rost să le risipești.

49:30  Ruck în terenul nostru și 9 Galben simte nevoia să facă un pas lateral, nu știu dacă era neapărat necesar, posibil să fie o decizie bună dacă nu întârzie mult păsa pentru că s-ar putea evită erori de mânuire dar aici păsa este prea înaltă ceea ce îi cauzează prinzătorului să săra un pic și din cauza asta, fara stabilitate bună, nu poate domină contactul care urmează.

Am văzut la mulți insulari această săritură dar are sens să o faci dacă vrei să eviți contactul. În zona din fotografie nu prea ai cum și nu ai de ce să încerci astfel de artificii. Este folosită de multe ori excesiv această săritură și este greu să păcălești pe cineva pe distante atât de scurte însă cred că aici e din cauza pasei demiului.

Nu are cum domină contactul pentru că poziția corpului a fost mult prea înaltă. La punctul de fixare următor însă, pașii în lateral nu sunt necesari și de aici ne dăm seamă că asta face parte din ceea ce  9 Galben face în mod obișnuit și nu este bine. Pasa este atât de puternică pe distanță prea scurtă încât duce la un înainte. Este a treia situație pe care o semnalez când se comit erori de mânuire sau balonul nu este recepționat clar din păsa demiului ceea ce mă pune pe gânduri. Sunt pasele slabe sau mânuirea prinzătorilor este deficitara. Probabil e o combinație a ambilor factori însă 9 Galben va trebui să se corijeze și să paseze mai prietenos pentru colegi și fără păși laterali inutili pentru a menține un tempo ridicat.

Pasa este inaltă, puternică fiind de aproape, greu de prins, vina este a celui care pasează și nu a prinzătorului. Ar fi fost de preferat să o scoată repede și să o paseaze mai prietenos în loc să facă pașii în lateral care face echipă să piardă din viteză.

53:58  Grămadă în atac pe centru, o poziție excelentă și mă opresc la faza aceasta pentru că pare să fie o schema exersată la antrenamente. Pleaca spre dreaptă, care este în general opțiunea cea mai comună. Imediat ce balonul intră în grămadă, 9 Alb se îndepărtează și urmărește ieșirea, fără să încerce să preseze demiul advers și urmărește să se poziționeze în apărare pe partea pe care se va ataca anulând astfel orice avantaj numeric.  Este o decizie bună pentru a apăra o grămadă pe centru unde teoretic adversarul poate încerca să atace supranumeric pe ambele flancuri.

Cooperarea dintre 9 și 8 galben nu este cea mai buna si nu este executata rapid, oricum 8 urmărește târziu fază care se încheie cu 15 Galben atacând linia pentru că apărarea Albilor nu este păcălita de aripa Galben care vine în interior, fals probabil sau la cruce. Consecinta este purtătorul de balon care atacă 2 apărători inutil este scos in margine. Mai era și 15 Alb în spate pentru curățare asa ca nu ma impresioneaza deloc schema de atac din gramada pe centru.

Când vrei să ataci pe dreaptă grămezii, dacă 9 Alb nu s-a întors în linie ai un avataj de un jucător și cu 15 venind din spate în linie de cele mai multe ori se poate crea un avataj de 2 oameni pentru că fundașul advers nu poate veni atât de rapid în linia de apărare întrucât ar trebui să fie undeva în spate să măture. Atenție la nr. 9 în general care uneori este mult prea zelos să urmărească și să jeneze demiul advers și uită să acopere, mai ales într-o situație de grămadă pe centru, ideală pentru atac.

Pierdem tușă și posesia după această încercare de schema de atac. Chiar dacă execuția a lăsat de dorit, posibil să fi fost o încercare de cruce între fundaș și aripă este bine că încearcă astfel de scheme exersate la antremanent și există disponibilitate pentru riscuri.

55:25  Margine câștigată frumos de Galben, jur că nu am nimic personal cu 9 Galben însă după o margine câștigată frumos și echipa poziționată bine să bată linia avantajului îi trimite din nou o pasa dificilă lui 8 Galben

Cinste lui, chiar dacă a avut o recepție dificilă se descurcă bine și intră în contact cu elan printre doi apărători Albi însă breakdownul nu e bun, li se permite Albilor să stea acolo, nici curățare nu urmează din partea Galben și asta ar trebui să le dea de gândit.

Este prima fază de joc după o tușă câștigată curat, în ciuda unei pase dificile 8 Galben intră foarte bine în contact și totuși, chiar dacă este prima fază, suportul și curățarea sunt deficitare, slabe, lasă Albul cu un turnover ușor câștigat. Greu de inteles cum suportul a fost atat de lent.

1:02:07  Nu e prea bună plecarea din grămadă a Galben 8. În primul rând este pe stânga și în general nu se iese pe acolo. Totuși dacă ești un 8 nonconformist și vrei să ieși pe stânga, încearcă să eviți partea unde s-a rotit grămadă.

Se ajunge totuși în partea stânga unde 1 Galben din nou pasează scurt, o pasa bună. A mai încercat ceva asemănător în prima repriza la 29:20 și astfel de soluții iuțesc jocul. Intenția e bună, fixeaza doi Albi, își pune colegul în situație de unu la unul cu un adversar, recepția pasei este insa greșită. Este posibil ca asta să se întâmple pentru că nu joacă împreună si a fost surprins de intentie. Spuneam mai devreme, 1 Galben ar fi o soluție bună de talon pentru că inițiativă are și caută rezolvări rapide, ia faze pe cont propriu. Dacă aruncă bine în tușă, fizicul l-ar avantaja în mijlocul liniei 1 fiind prea scund cred eu pentru pilier.

Mă opresc aici pentru că începe în curând al doilea meci școală cu England Counties. Coeziunea a lipsit cu desăvârșire însă este normal, acești copii nu au jucat până acum împreună. Cu toate astea, au avut momente bune în tușă și au bătut linia avantajului mai mult că CSM-ul lui Apjock care a fost un dezastru împotrivă Counties. Greu de înțeles cum un club de profesioniști este bătut atât de convingător de o echipă de rugbyisti care se antrenează în timpul liber și nu câștiga bani de pe urmă rugbyului. Am auzit ca s-a taiat din salarii la CSM, sper ca si salariul antrenorului.

Cu toate că România U23 a fost la primul meci, au avut momente mai coerente de atac în comparație cu CSM și a bătut frumos linia avantajului atunci când a jucat ca o echipă.

Mă preocupa lipsă dominării zonei de contact care poate e din cauza oboselii, dar cum să fi obosit la 20 de ani? Am văzut însă această oboseală premaruta în meci și la U20 la Campionatul European ceea ce nu poate duce decât la o singură concluzie și anume că sunt nepregătiți fizic de la club. Pregătirea fizică nu se face la echipă națională și nu presupune numai sală. Au fost postate pe pagina FRR diverse fotografii de la antrenamentele selectionatelor și am văzut foarte multă sală și puțină alergare. Ar trebui să dea de gândit acest aspect, poate pregătirea fizică nu se face complet și este concentrată prea mult pe forță.

Pozitiv cred că este dorință de joc. Am văzut un plan de joc, dorință de a-și asumă riscuri și de a juca. Nu au dat la bete ci au folosit fiecare ocazie pentru a juca o faza fixa. Insă este nevoie de timp și de jocuri în picioare pentru a acționa că o echipă adică exact ceea ce spuneam în octombrie 2017. 

Razgandeli la Romania A si Finalele SuperLigii 2018

        sursa foto: sixnationsrugby.com

Din nou FRR ne ia prin surprindere, ignoră orice bune practici de PR și ne anunța brusc antrenorii lotului România A. Principalul este anuntat Thomas Lievremont într-un articol care se referă de fapt la schimbările de lot. 

După demisia sau demiterea lui Lynn Howells, probabil asta a fost principală întrebare pe buzele suporterilor, cine va fi urmatorul antrenor? Acum stim cine este insa evident nimeni nu a catadicsit să scrie o prezentare sau o știre dedicată acestui subiect pe pagina FRR. 

  

Ce știm despre noul antrenor? Nu prea multe din păcate. A mai fost pe la Dax, Bayonne și Franța Under 20 și este fratele mai cunoscutului și controversatului Marc Lievremont care i-a dus Cocoși  într-o finală de Cupă Mondială în 2011. A venit în martie alături de Stejari chipurile pentru a ajută la antrenarea mărginii, unde am fost deficitari cu toate că avem săritori foarte buni. Stie cat de cat lotul insa va fi o provocare sa joace un meci cu Portugalia si probabil va avea nevoie de translator din franceza.

Schimbările de lot anunțate completează lotul pe ici pe colo prin părțile esențiale dar, după cum am văzut în articolul precedent, iarăși sunt scăpări față de pozițiile în teren. 

Jucatorii convocati pentru Romania A:
PILIERI: Alexandru Savin (CSM Bucuresti), Marius Lungu (CSA Steaua), Alexandru Gordas (CSA Steaua), Silviu Suciu (CSM Stiinta Baia Mare)

TALONEURI: Tudor Butnariu (CSA Steaua), Alexandru Oancea (CSM Bucuresti)

LINIA A II-a: Stefan Iancu (CSM Bucuresti), Dorin Lazar (Timisoara Saracens), Marius Iftimiciuc (Timisoara Saracens), Kamil Sobota (CSM Bucuresti), Adi Motoc (Racing 92), Bogdan Doroftei (CSA Steaua)

LINIA A III-a: Cristian Chirica (CSM Stiinta Baia Mare), Vlad Neculau (Timisoara Saracens),Damian Stratila (CSA Steaua), Silviu Gradinaru (CS Dinamo)

MIJLOCAS LA GRAMADA: Gabriel Rupanu (Timisoara Saracens), Tudorel Bratu (CSM Bucuresti), Alexandru Afloare (CS Tomitanii)

MIJLOCAS LA DESCHIDERE: Tudor Boldor (CSA Steaua), George Oprea (CSM Stiinta Baia Mare)

ARIPI: Alexandru Porojan (CSA Steaua), Mihai Lamboiu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Apostol (CSM Stiinta Baia Mare)

CENTRI: Stefan Cucos (CS Tomitanii), Ionut Balaban (Dinamo)

FUNDAS: Ionut Botezatu (CSM Stiinta Baia Mare), Marius Simionescu (Timisoara Saracens)

sursa: FRR

Au dispărut Bardasu, Roșu (ambii Baia Mare), Drenceanu (Timișoara), Florin Ionită (Steaua) probabil accidentați după finală, Ballok (U Cluj)  au apărut în lot Bogdan Doroftei (Steaua) care e totuși linia a două nu linia a treia cum e pe pagina FRR, Alexandru Afloare (Tomitanii) și Marius Simionescu (Timișoara).

Schimbări în bine cred eu pentru au apărut jucători tineri care s-au remarcat în SuperLiga. Mă intrigă alegerea lui Oprea pentru uvertură. Este un jucător interesant dar talia lui nu-l recomanda pentru această poziție (1,93 cm, 106 kg). Am mai văzut nr. 10 înalți și masivi și mă gândesc aici la Frans sSteyn sau, în rugbyul românesc, Iulian Dumitraș, un sportiv subestimat.

Oprea are un șut lung și puternic și mulți antrenori sunt tentați să-l folosească la nr. 10 ignorând lipsa de agilitate necesară într-o poziție unde spațiile largi nu exista in fata unei aparari agresive iar talia masivă poate reprezenta un dezavantaj. Nu ar strica sa se incerce o alta pozitie, centru sau fundas. Are pasul lung, viteza decenta pentru talia lui si ar putea face curse interesante din adancime. Sutul nu te face obligatoriu uvertura.

Finalele Super Ligii 2018

Am văzut două meciuri bune, în special finală mică a fost  spectaculoasă, rugby la mână jucat într-un tempo bun. L-am criticat pe Boldor în articolul precedent și cu toate că a ratat placaje dar a avut unele bune și a dat pase la adversar consider că a făcut un meci mai bun. E important să fie mai implicat, să ia decizii, chiar dacă greșite și să le execute cât mai rapid, altfel va deveni un fel de Vlaicu, cocoloșit de toți și temător.   Este important pentru el să iasă din zona de confort. E un subiect de discutat, o problemă de atitudine foarte bine observată de Van Heerden în interviul sau pentru Newsweek România.

Ambele echipe au făcut eforturi să joace deschis, poate prea deschisă apărarea CSM-ului și să ofere rugby de calitate. Puștimea Stelei a arătat că poate jucat meciuri decisive și că există motive de optimism iar primul an că antrenor principal al lui Dumbrava este un succes.

Finala mare a fost un meci mai puțin deschis însă spectaculos din perspectiva duelului între înaintări. A câștigat meritat Timișoara pentru că Baia Mare nici macar nu a încercat să le pună probleme pe treisferturi, tactica lor s-a limitat la contracararea suturilor tactice ale timișorenilor și la joc pe înaintare, usor de anihilat. Băimărenii nu au încercat să speculeze spațiul creat între prima perdea defensivă a timișorenilor și aripi și fundaș, ceea ce le-a permis campionilor să pună presiune cu apărare blitz și să anihileze înaintarea adversarului. Remarcatii mei sunt Chirica, Neculau, Fonovai, Rus. Chester Williams vine meteoric în România, îl bate iar pe vechiul lui "prieten" Apjock, apoi, pentru a câtă oară, Baia Mare. Acești antrenori care pierd de doi ani in fata unuia care vine in vacanta ar trebui să-și reevalueze metodele.

Aș vrea să scriu mai multe despre cele două meciuri, însă nu le-am găsit online (nu există nici rezumate) pentru a le putea analiza.  Am găsit însă un articol de mântuială pe site-ul SuperLigii. Este un articol sărac în informații, scris că să fie ceva acolo. De pildă la marcatorii de eseuri, este menționat un singur jucător. Nu era normal să fie măcar primii 5? Foarte sărac în informații, pentru un întreg sezon. Iar dacă cineva caută caseta de meci a finalei de bronz, nu o găsește pe prima pagină, cum ar fi normal. Sunt probabil lucruri mici dar care spun multe despre grijă cu care este tratat publicul.

Și pentru că s-a terminat și a fost un sezon slab din punct de vedere organizatoric al Super Ligii, în ciudă eforturilor Telekom sau a unor cluburi, o să termin cu câteva impresii generale:

Surpriza sezonului: Steaua care s-a bazat în special în  retur pe tineri. Mențiune onorabilă și pentru Dinamo care a reușit niște meciuri bune cu echipele din top bazându-se tot pe jucători tineri.

Decepția sezonului:  Baia Mare, în trecut o oază de stabilitate, a ajuns să concedieze antrenori și apoi să îi reangajeze că să nu piardă meciul la masă verde. S-a intmplat ceva necurat in vestiar. Sava nu a confirmat la o echipa mare si sunt curios in ce masura este vina lui. Locul doi, in ciuda câștigării titlului, Timișoara, pentru problemele organizatorice interminabile, lipsa unui antrenor, scandaluri în presă. Sigur au cel mai enervant staff, au facut orice ca sa intre in conflict cu arbitrii, FRR sau CSM. Dubios.

Câștigul sezonului este că unele cluburi au dovedit că investiția în jucătorii tineri merită. Steaua a rămas sus și s-a bătut cu echipele mai experimentate de la egal la egal, Dinamo și U Cluj au micșorat vizibil scorurile la care luau bătaie de la echipele de top. Eu zic că e un lucru bun că acești tineri au ocazia să joace mai des alături de rugbyistii mai experimentați sau cei străini, de la care pot învață multe.

Dacă îi asculți pe cei implicați direct în lumea rugbyului, dupa decizia World Rugby urmează apocalipsa: Steaua rămâne fără finanțare, Călin Matei a amenințat cu reducerea salariilor și că tăie finanțarea, Dan Dinu se lasă de rugby și se apucă de polo. Cred că sunt gogoși. Dacă este însă adevărat și se vor retrage mulți înseamnă că sunt lași, exact ca șobolanii care părăsesc corabia.

SuperLiga e un proiect în care merită investit, mai ales că vor sosi pe prima scenă două echipe noi. Este singurul proiect al rugbyului românesc. Organizarea, comunicarea, a fost însă dezastruoasă.

Selecționata România A pentru England Counties. Decizii dubioase de selectie

Iată că în sfârșit s-a reactivat și România A, selecționată de care avem nevoie și despre care am mai scris.

FRR a anunțat lotul, fără însă a menționa și echipă tehnică iar anunțul England Counties menționează și un joc împotriva România U23.  Doar England Counties a auzit ca exista o astfel de selectionata, pentru suporterul român de rând este însă o engima.

        sursa foto Facebook

Așadar, lotul convocat de cineva, nu se știe de către cine, arată în felul următor:

Jucatorii convocati pentru Romania A:
PILIERI: Alexandru Savin (CSM Bucuresti), Marius Lungu (CSA Steaua), Ionel Badiu (Timisoara Saracens), Alexandru Gordas (CSA Steaua), Silviu Suciu (CSM Stiinta Baia Mare)

TALONEURI: Tudor Butnariu (CSA Steaua), Alexandru Oancea (CSM Bucuresti), Florin Bardasu (CSM (Stiinta Baia Mare)

LINIA A II-a: Stefan Iancu (CSM Bucuresti), Dorin Lazar (Timisoara Saracens), Florian Rosu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Drenceanu (Timisoara Saracens), Kamil Sobota (CSM Bucuresti)

LINIA A III-a: Cristian Chirica (CSM Stiinta Baia Mare), Damian Stratila (CSA Steaua), Silviu Gradinaru (CS Dinamo), Vlad Neculau (Timisoara Saracens)

MIJLOCAS LA GRAMADA: Gabriel Rupanu (Timisoara Saracens), Andrei Ballok (U Cluj), Tudorel Bratu (CSM Bucuresti)

MIJLOCAS LA DESCHIDERE: Tudor Boldor (CSA Steaua), George Oprea (CSM Stiinta Baia Mare)

ARIPI: Alexandru Porojan (CSA Steaua), Mihai Lamboiu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Apostol (CSM Stiinta Baia Mare)

CENTRI: Stefan Cucos (CS Tomitanii), Ionut Balaban (Dinamo), Florin Ionita (CSA Steaua)

FUNDAS: Ionut Botezatu (CSM Stiinta Baia Mare)

sursă : FRR

L-am mutat pe Neculau la linia a treia, nu îmi aduc aminte să fi jucat linia a doua. Sunt nume care lipsesc inexplicabil sau care sunt în lot din motive care îmi scăpa.

La pilieri nu sunt surprize. Badiu este în lot probabil pentru experiență, nu văd ce ar mai avea de demonstrat.

  

La talon avem o problemă. Sunt de acord că Butnariu trebuie să încerce să se impună la Steaua însă tușa a fost dezastruoasă in retur. Ceilalți doi sunt jucători masivi, taloneuri de modă veche, care acționează că un al treilea pilier în câmp, specific dispărut de ceva vreme în rugbyul internațional. Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Tală pentru ca nici Oancea, nici Bardasu nu s-au remarcat în acest retur. Îmi aduc aminte că Oancea era un taloneur suplu înainte de accidentare care se intercala printre troacari și avea viteză bună, este departe de forma de atunci.  

La linia a două sunt câteva alegeri cu semnul întrebării. Cu ce s-a remarcat de pildă Iancu, un tânăr de viitor de altfel? Iftimciuc a jucat mai mult ca el in Super Ligă. Kamil Sobota a evoluat constant, însă nu este un specialist al liniei a doua și nu s-a remarcat cu nimic deosebit. Lipsește Doroftei, un enforcer fără complexe.  

  

Flankeri și numărul 8 sunt alegeri evidente însă ar fi fost folositoare experiența lui Adrian Ion, un jucător sărit constant de convocări deși este un număr 7 specializat, desăvârșit, matur de la care puștii ar avea multe de învățat. Dar bisericuțele din anturajul FRR și-au făcut din nou simțită influența, altfel nu îmi explic cum acest om este sărit complet din schema în ciuda evolutiilor bune și constante. Sper să îl văd pe Stratila la Numărul 8, este unul dintre puținii linia a treia care se poate specializa acolo. Ailenei, singurul rugbyist care nu sutează din clasamentul marcatorilor în Super Ligă este din nou trecut cu vederea. Dacă se doreau jucători tineri, au și Tomitanii o ofertă interesantă și mă gândesc în special la Alexe dar și la Don Jean.  

  

Mijlocașii la grămadă sunt alegeri evidente, poate și Țiglă ar ar fi meritat o șansa dar altfel sunt alegeri normale.  

  

Ei bine insa, la uvertură lipsește inexplicabil Melinte dar este selecționat Oprea care a avut formă oscilantă intreg sezonul si talia nu-l recomanda pentru pozitia asta. Boldor încă nu s-a dat drumul la joc, încă are trac, însă a devenit mult mai sigur defensiv.  

  

Salut revenirea lui Florin Ionita! Bucur lipseste desi a evoluat bine la Baia Mare când a avut ocazia si mai da si la bete. Vlad Popa lipseste din nou si a lipsit tot sezonul de la Stejari.

  

La aripi mai erau opțiuni în formă și mă gândesc la Robert Neagu sau Eduard Bencea.  

  

Botezatu este singurul fundaș din lot. Greu de înțeles convocarea în contextul în care, eliminați fiind de la Cupă Mondială, ar fi trebuit ca tinerii să aibă prima șansa. Înțeleg că unii precum Simionescu sau Mureșan (linia a  doua), care au evoluat pentru Stejari sunt certitudini însă sunt încă tineri și ar fi fost o experiență utilă.  

Surprinzător lipsesc jucătorii străini și cred că Riley, Scheppers sau Vaovasa ar fi trebuit să fie în lot. Este un curent de opinie nefavorabil jucătorilor străini, de înțeles după ultimele evenimente dar din punctul meu de vedere este o abordare greșita să îi excludem pe cei care merită și doresc să joace pentru echipele naționale. 

  

O altă omisiune este lipsă oricarui jucător din Franța. Am văzut ce deranj a făcut în apărările din Super Ligă Onutu, venit din Federale 1. Sunt acolo jucători tineri sau aproape de maturitate care are merită o șansa că de pildă  Ioan Tomascu (talon), Costel Burtila (pilier), Claudiu Branescu (flanker). Asa cum au fost gasiti Onutu si Ilisescu, poate mai gasim ceva si printre cei neconvocati pana acum. Counties este o echipa de amatori, din ligile inferioare iar Romania A si CSM Bucuresti nu ar trebui sa aiba dificultati in a se impune. 

Onuțu (CSM) ar fi fost probabil în lot după debutul interesant din Super Ligă, cu multe eseuri, dar presupun că este accidentat. M-a surprins insa placut, atat cat a jucat in acest retur. Este fără îndoială un jucător de viitor și este bine că va fi concurență la naționala mare pentru postul respectiv cu Dumitru însă aș vrea să scot în evidența și câteva aspecte negative ale evoluțiilor lui. Este destul de fragil defensiv, în special ca plasament.  

Primul eseu al Stelei contra CSM i se datorează în mare măsură. Pericolul pentru apărarea în negru pornește de la comunicarea defectuoasă între centri, ambii vizeaza acelasi purtator de balon, 13 Albastru si celalalt centru stelist vine fals. 

Onuțu se duce spre tușă în loc să strângă în centru și Melinte vede spațiul liber. Steliștii care au venit fals au păcălit centri însă aripă ar fi trebuit să sesizeze pericolul creat pe partea deschisă a atacului și să strângă spre centru. 

Odată plecat în cursă, 10 Albastru este greu de ajuns din urmă având avantajul accelerației față de ceilalți apărători care sunt pe contre-pied.  

15 Negru ajunge unde ar fi trebuit să ajungă, adică pe exterior unde ar fi trebuit să găsească purtătorul de balon stelist dacă Onuțu ar fi acoperit gaura. Era rolul fundașului să vina în linie spre exterior si sa apere culoarul aripii pentru a împinge atacul adverdarului spre tușă. Ajunge la timp însă gaură era deja exploatată de uvertură stelista. 

Fază eseului se termină cu Melinte urmărit de Negru 11, 14, 15 alergând în triunghi, fără că unul dintre ei să fie în poziție să-l împiedice să marcheze. A evitat cei doi centri tongani și a scos din joc fundașul neozeelandez și aripile.

 Din filmarea din peluză se observă și mai bine cât de mare e spațiul observat de Melinte.  

Filmarea Telekom nu este cea mai bună, cadrul este prea îngust însă sunt câțiva metri buni între 10 Albastru și 11 Negru, care nu se vede în imagine dar este undeva în dreapta, afara din cadru. 

  

Cei trei jucători în urmărire aleargă în triunghi Sunt toți pasivi, nu încearcă să pună nici un pic de presiune pe purtătorul de balon, nu iau nici o decizie. 

În concluzie, îmi place Onuțu insă mai are de invătat, de urmărit și eseul doi al Stelei înscris de Stratila unde din nou se vede din nou lipsă de decizie în apărare. Dacă vrea să apere ruckul va trebui să-l trimită pe Negru 14 pe exterior dar acesta este deja în spatele spontanei. Cred că Onutu ar trebui să vadă spațiul liber și să decaleze spre aripă. El vede foarte clar ce face 8 Albastru în spatele spontanei.  

  

Critica mea este constructivă pentru ca Onuțu pentru că are initiativa, are viteza, nu îi e frică de contact și este tehnic inclusiv în jocul la sol. 

Rezumatul meciului se gaseste pe pagina de facebook a clubului CSM Bucuresti. 

Ce ar trebui să mai facă băiatul asta Melinte ca să-l observe cine trebuie? Este la modă Boldor dar  nu și-a dat încă drumul la joc, deseori ezită. El și Melinte au profile tactice foarte diferite însă cel din urmă si-a dezvoltat abilitatea de a lua decizii rapid și asta este mai important ca o decizie buna, care vine cu timpul, mai ales la vârsta asta. Sigur își va da drumul al joc și Boldor dar acum Melinte este revelația returului Super Ligii și nu ar trebui să lipsească din lot.  

Cu o floare nu se face primăvară.

Sâmbătă 20 octombrie 2017, pe o vreme superbă, s-a desfășurat prima și probabil ultima acțiune a selectionatei România A in 2017, o selecționată aparută după reorganizarea cupelor europene și îndepărtarea de către EPCR a echipelor de acest fel din competiție, din nevoia de a încerca ținerii jucători români care sunt susceptibili de a face pasul către Stejari.

Bref, două echipe, România A (galbenii) și XV-le Președintelui (albaștrii), ambele de fapt formate din jucători care pot ajunge să evolueze pentru națională de seniori, s-au înfruntat după o pregătire de câteva zile sub supravegherea staff-ului naționalei și a antrenorilor din Super Ligă, nefiind prezenți însă timișorenii (cu o exceptie) care au avut de disputat un meci în Scutul Continental împotriva CDU Lisabona.  

A rezultat un meci de vacanță, mai puțin relevant din punct de vedere al jocului echipelor, dat fiind timpul scurt de pregătire in care cele doua echipe nu au putut capata coeziune însă vivace, chiar spectaculos pe alocuri, căruia i-a lipsit din păcate orice miză. 

Cu toate astea, s-au putut observă câteva șabloane de joc precum spontanele unde galbenii au trimis mulți jucători în suport pe posesia proprie, au aglomerat mult, ceea ce nu e rău dacă forțezi o penalitate la un moment dat însă dacă o faci repetat poate duce la oboseală prematură în meci și scade semnificativ viteză de joc.

Tușele au fost oarecum derutante si le-am urmarit in mod special deoarece Stejarii au suferit la acest capitol in ultimii ani. În debutul partidei, deși s-a aruncat scurt din margine, în capul liniei, s-a jucat larg, deși în câteva ocazii există superioritate pe partea închisă. Ulterior, s-a încercat revenirea spre partea închisă unde rămăsese superioritate și erau înaintași la suport și acest șir de faze de joc a ieșit de câteva ori însă probabil lipsă de coeziune a echipelor a contat în modul în care a fost pusă în practică. S-a bătut însă de obicei linia avatajului deci tind să cred că s-a lucrat o astfel de fază la antrenament și probabil vom mai vedea astfel de șabloane încercate din fazele fixe.

 

Un lucru care iese în evidența de câte ori urmăresc echipe românești în comparație în special cu cele din Premiership și, într-o mai mică măsură din Super Rugby este că ale noastre pasează frecvent în față liniei de jucători care așteaptă balonul relativ aproape de adversari, fara a avea adâncime.

Acest lucru se datorează faptului că rugbyul anglo-saxon este influențat foarte mult de modeul de atac al rugby league unde balonul se pasează mult spre liniile din spate, adanc în propriul dispozitiv. Motivul este că jucătorii aflați în liniile din spate au mai mult spațiu să accelereze iar apărarea va avea dificultăți în a observă care sunt cei care vor primi balonul și în ce unghi vor atacă linia de apărare.

Insa rugby league se bazează pe seturi de 6 faze în care o echipă are posesia și foarte rar vezi ceva interesant în fazele 1-4 iar acest lucru face că rugby league să fie foarte conservator în atac, scopul fiind să folosești cât mai bine setul de 6 faze de joc iar în lipsă unei șanse de șut în primele faze să suteze balon de urmărire către terenul de țină. Rugby union nu are o structură așa rigidă și prin urmare găsesc că e contraproductiv un astfel de împrumut dacă jocul echipei va depinde exclusiv de astfel de șabloane, prin urmare găsesc că e îmbucurător faptul că echipele românești au și altă abordare și ar fi foarte bine dacă ar putea alterna acest tip de atac, unde o înaintare mobilă poate fi de mare ajutor cu cele din adâncime, în viteză. Jocul celor doua echipe a suferit oarecum și datorită celor două uverturi care au fost relative statice și lente și s-au poziționat prea mult în adâncime, atacând destul de puțin apărarea adversă, cu atât mai mult cu cât cele două defensive nu au avut coeziune și viteză însă în apărarea galbenilor nu pot să nu observ că de pe margine am avut impresia că demiul nu-l simpatizează foarte mult pe decar ;)

Prestația celor două uverturi, Oprea (Baia Mare) și sud-africanul Barron (CSM București) nu a entuziasmat și cu asta trec la analiză unor prestații individuale, probabil mai suggestive deoarece cele două echipe au avut doar 5 zile de pregătire în comun și evident le-au lipsit automatismele, rezultând multe greșeli individuale care probabil nu ar fi fost atât de frecvențe la echipă de club.

 

Intrarea lui Plai pe teren s-a simțit, albăstrii au căpătat un suflu nou și au atacat mult mai periculos și variat în ultimele minute. Recunosc că îmi place acest jucător și sper să crească deoarece aduce acel X-factor în linia de trei sferturi care nu poate fi antrenat , ori îl ai ori nu, însă poate fi îmbunătățit cu ajutorul unui antrenor bun. Inițial a început slab, a greșit încercând o rezolvare personală însă și-a revenit în joc și a făcut ceea ce trebuie să facă un conducător de joc, a păsat precis și a combinat pentru a creă spații coechipierilor. În general atacul albaștrilor a fost mai rapid și mai imprevizibil iar aspectele pe care ar trebui să le ia în considerare Plai este să caute mai puțin rezolvările personale și să joace mai mult pentru echipă. Este dificil pentru el, jucând la Iași, în situația în care este clubul în acest an, cu o echipă foarte tânără, să facă pasul spre națională mare și cred că a fost dezamăgit de faptul că au fost titularizațe două uverturi care nu s-au remarcat foarte mult dar care joacă la echipe mai galonate.

Depinde doar de el să fie mai constant în meciurile din Super Ligă, să își îmbunătățească șutul, să caute să își conducă echipă că un veritabil manager al jocului, să știe când să caute tușă, când să paseze, când să atace linia fără a caută rezolvări individuale nechibzuite din exasperare sau lipsă de răbdare, în general să gândească cu două trei faze înainte. 

Evoluția lui Adrian Ion în ultimii ani justifica o convocare la echipă națională iar meciul de sâmbătă mi-a întărit această covingere. În primul rând, face foarte bine munca de jos a unui jucător de linia a treia, fără a ieși în evidența, fără a fi fluierat de arbitru des, într-un cuvânt pune osul la tot ce trebuie să facă un flanker, placaje, ruck-uri, breakdown și știe să dea pase descărcate când trebuie, nu le irosește pentru că nu are soluții și nu le aruncă la întâmplare. Dintre jucătorii consacrați este singurul la care mă voi referi în acest post pentru că ar merită o convocare.  Meciul acesta nu a fost pentru Burcea, Kuselo, Lomani, Doneghan, toți având valoare recunoscută ci pentru jucătorii mai tineri. 

Am încercat să urmăresc în principal liniile întâi și a două, compartiment care în opinia mea, prin ponderea în care este implicat atât în fazele fixe cât și în jocul în câmp determină în 90% din cazuri echipă învingătoare. Fără îndoială Pristăvită este o certitudine pentru Stejari iar Gordas a avut câteva momente mai dificile în față lui, mai ales în grămadă ordonată. Cu toate că depune mult efort în apărare, nu fără rezultate, este de multe ori prea timid și pare să îi lipsească încrederea în șine. Ce-i drept un pilier se maturizează mai târziu și el este destul de tânăr așa că normal că lui Gordas să i se acorde șanse în continuare, mai ales că nu avem multe soluții pentru postul de pilier dreaptă. 

Alexandru Savin cred că va fi unul dintre cei convocați în noiembrie pentru cele două meciuri test, a evoluat constant bine în Super Ligă și este puternic și mai ales mobil pentru un pilier. De asemenea, mi-a plăcut Doroftei pe care îl remarc pentru aceleași calități, mobilitate bună pentru un jucător cu o asemenea talie. Ambii s-au remarcat prin a reuși să câștige teren chiar în placaj, stau bine pe picioare, sunt mobili și nu sunt  fluierați prea des de arbitri iar acesta este un aspect important având în vedere că Stejarii au cam luat galbene în aproape fiecare meci. 

În linia a treia n-ar fi multe de spus. Probabil Bucurescu ar fi fost convocat până acum, pentru că are bune  calități, dacă ar fost mai disciplinat însă joacă destul de haotic. Arvinte crește în joc dar cred că îi trebuie constanța la club și va fi greu pentru el să se impună într-o linia a treia cu atâția jucători consacrați. 

La demi Țiglă nu pare a fi departe de nivelul lui Bratu însă niciunul dintre cei doi nu se apropie de nivelul lui Surugiu care în opinia mea ar putea face față fără prea mult stres în Top14 sau Premiership. 

 La treisferturi, singurul timișorean convocat, Vlad Zaharia a arătat bune calități de finalizator însă are de lucrat la poziționarea în apărare. Mi-a mai plăcut Porojan, sper să prindă mai multe meciuri la club și așteptăm mai multe de la Neagu după formă bună din Super Ligă, din păcate s-a accidentat prea devreme pentru a fi relevanță evoluția lui. 

Îmbucurător a fost că unii jucători de la echipele mai mici au avut loc în aceast trial și cam toți cei de la Iași și Cluj au arătat că pot face față la acest nivel iar pentru un puști ca Ballok, deloc complexat de nivelul de joc, această convocare posibil sa reprezinte un stimul puternic și va fi un semn și pentru alți tineri că vor avea șansa lor. 

În cele de mai sus nu am încercat să fac o analiză completă a lotului rulat, am făcut doar câteva observații cu caracter general și sunt sigur că stafful Stejarilor vor  trage mult mai multe concluzii din analiza jocului.

Și cu asta ajungem la aspectele negative ale acestui eveniment, care nu țin numai de meciul în șine ci și de organizare:

 1.            Un meci pe an este prea puțin. Anul trecut au fost două, cu galezii de la Crawshays WRU President's XV. Anul acesta a fost un meci între colegii din campionatul intern. Nu spun că băieții n-au pus osul la bătaie însă meciului i-a lipsit orice miză. Această echipă are nevoie de opoziție mai puternică și de meciuri în care să simtă greutatea tricolului pe care îl poartă. Poate nu ar strică un efort adminisrativ pentru programarea de meciuri cu echipe de Tier 3 precum Polonia, Ucraina, Portugalia, Kenya sau chiar cluburi din țările 6 Nations, chiar dacă de nivel Pro D2. Desigur, există riscul să pierdem însă se pot învață multe și din înfrângeri. 

 

 2.            În acest proiect ar trebui integrați și ținerii jucători din Franța și aici mă gândesc la frații Onutu, Iliesescu sau Motoc. De asemenea mai sunt jucători în țara care din diverse motive (accidentări, nerefactuti, suspendați etc.) nu au avut ocazia să fie convocați sau să joace și mă gândesc la Boldor sau Butnariu. Mai multe meciuri ar însemna mai multe ocazii să joace și să se antreneze împreună mai multi jucători și acest aspect este important mai ales că nu avem o bază de selecție largă și fiecare jucător trebuie urmărit și ajutat să-și atingă potențialul maxim.

 

 3.           Ar fi nevoie de ceva mai multă considerație pentru public. În absolut toate meciurile din acest sezon (cel cu Brazilia a fost din sezonul trecut), la meciurile de pe Arcul de Triumf (CSM sau acum România A) nu s-a putut achiziționa o sticlă de apa. Dacă în continuare nu se va vinde nici bere, cred că numărul de spectatori se va înjumătăți. Nu este normal. Pe rugbytv.ro dacă se dorește urmărirea meciului maximizat, site-ul, probabil din cauza unei setări greșite, nu permite maximizarea ferestrei. O mică scăpare însă foarte enervantă pentru cei care nu pot veni în București la fiecare meci. Această scăpare însă rezistă de la începutul sezonului. În fine, nu e normal că intrarea să fie liberă. Să fie modica, poate, gratuitățile însă minimizează evenimentul. 

 4.           Acest meci pare să fi fost organizat că urmare a lipsei celui de-al treilea meci test în această toamnă. Fără îndoială este o scăpare a World Rugby care insistă că principală să misiune este aceea de a oferi un adevărat sport global de participare la masă. E un comportament neglijent față de echipă care este totuși locul 15 în clasament. N-ar fi trebuit însă să ne încurcăm și noi în aceste “maruntisuri” birocratice și cred că FRR ar fi putut oferi un meci test unei echipe de Tier 3 numai și pentru a demonstra că ajută la dezvoltarea în general a rugbyului la toate nivelele și nu ne cad grădele dacă jucăm cu echipe mai slab cotate. Da, am jucat și cu Brazilia anul acesta, un meci inutil pentru noi. Ar trebui ca aceste scapari să ne dea de gândit. 

 

 Ce mi-a plăcut:

 

 1.            Implicarea activă a antrenorilor echipei naționale în pregătirea jucătorilor, inclusiv la club, vădește unele lipsuri ale pregătirii tehnice la acel nivel. Majoritatea cluburilor nu au antrenori specializați pe diverse compartimente, antrenorul principal nu se poate pricepe la toate aspectete și cred că este salutar faptul că antrenori cu mare experiență în meciurile test cum sunt Howells, Moffat și Cuttita se implică și la acest nivel ba chiar au vizitat și echipele de juniori și au lucrat și cu copiii. Echipă Under 20 are în sfârșit un antrenor străin cu experiență la nivelul acesta de vârstă și se afirmă că se va implementa un sistem de monitorizare a pregătirii jucătorilor cei mai valoroși din fiecare generație. Este un micromanagement al resurselor umane pe care FRR nu l-a făcut până în acest moment. Va trebui menținut și dezvoltat cu atât mai mult cu cât aria de selecție nu este extinsă.

 

 2.            Implicarea jucătorilor într-un meci totuși de vacanță a fost majoră, au încercat să arate ce au mai bun și e îmbucurător că există un astfel de interes din partea lor. 

3.             Au lipsit din acest trial cel puțin 15 jucători sub 23 de ani din țara, accidentati ori angrenati la club la care se adauga câțiva din Franța, prin urmare există o bază de selecție mulțumitoare atât pentru 2019 cât și pentru 2023 și este bine că s-a început încă de pe acum pregătirea și planificarea următoarei calificări. Atenție, cea din 2019 nu este garantată dar echipă care o va aborda o vom vedea abia în noiembrie. E bine totuși că privim și spre viitor și nu numai la următorul meci.  

4.              Implicarea în pregătire a antrenorilor de Super Ligă este binevenită mai ales că puțini au experiență care se apropie de cea a antrenorilor echipei naționale și cu siguranță au destule de învățat. Colaborarea între cluburile din Super Ligă pentru binele echipei naționale este absolut normală întrucât evoluția Stejarilor este definitorie pentru imaginea rugbyului românesc, implicit a cluburilor. Dacă e normal că Timișoara a lipsit pentru că a evoluat în cupele europene (însă a trimis un jucător, frumos gest în contextual în care aveau mulți accidentați), surprinde lipsă unui reprezentant al Științei Baia Mare în grupul de antrenori care a participat la eveniment. 

Meciul poate fi vizualizat aici.

În final am rămas cu o nedumerire. Mai este Marius Tincu în stafful naționalei sau a dispărut? Dacă nu mai colaborează cu națională, nu ar fi fost normal că FRR să anunțe ?