joi, 31 mai 2018

Razgandeli la Romania A si Finalele SuperLigii 2018

        sursa foto: sixnationsrugby.com
Din nou FRR ne ia prin surprindere, ignoră orice bune practici de PR și ne anunța brusc antrenorii lotului România A. Principalul este anuntat Thomas Lievremont într-un articol care se referă de fapt la schimbările de lot. 

După demisia sau demiterea lui Lynn Howells, probabil asta a fost principală întrebare pe buzele suporterilor, cine va fi urmatorul antrenor? Acum stim cine este insa evident nimeni nu a catadicsit să scrie o prezentare sau o știre dedicată acestui subiect pe pagina FRR. 
  
Ce știm despre noul antrenor? Nu prea multe din păcate. A mai fost pe la Dax, Bayonne și Franța Under 20 și este fratele mai cunoscutului și controversatului Marc Lievremont care i-a dus Cocoși  într-o finală de Cupă Mondială în 2011. A venit în martie alături de Stejari chipurile pentru a ajută la antrenarea mărginii, unde am fost deficitari cu toate că avem săritori foarte buni. Stie cat de cat lotul insa va fi o provocare sa joace un meci cu Portugalia si probabil va avea nevoie de translator din franceza.

Schimbările de lot anunțate completează lotul pe ici pe colo prin părțile esențiale dar, după cum am văzut în articolul precedent, iarăși sunt scăpări față de pozițiile în teren. 

Jucatorii convocati pentru Romania A:
PILIERI: Alexandru Savin (CSM Bucuresti), Marius Lungu (CSA Steaua), Alexandru Gordas (CSA Steaua), Silviu Suciu (CSM Stiinta Baia Mare)
TALONEURI: Tudor Butnariu (CSA Steaua), Alexandru Oancea (CSM Bucuresti)
LINIA A II-a: Stefan Iancu (CSM Bucuresti), Dorin Lazar (Timisoara Saracens), Marius Iftimiciuc (Timisoara Saracens), Kamil Sobota (CSM Bucuresti), Adi Motoc (Racing 92), Bogdan Doroftei (CSA Steaua)
LINIA A III-a: Cristian Chirica (CSM Stiinta Baia Mare), Vlad Neculau (Timisoara Saracens),Damian Stratila (CSA Steaua), Silviu Gradinaru (CS Dinamo)
MIJLOCAS LA GRAMADA: Gabriel Rupanu (Timisoara Saracens), Tudorel Bratu (CSM Bucuresti), Alexandru Afloare (CS Tomitanii)
MIJLOCAS LA DESCHIDERE: Tudor Boldor (CSA Steaua), George Oprea (CSM Stiinta Baia Mare)
ARIPI: Alexandru Porojan (CSA Steaua), Mihai Lamboiu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Apostol (CSM Stiinta Baia Mare)
CENTRI: Stefan Cucos (CS Tomitanii), Ionut Balaban (Dinamo)
FUNDAS: Ionut Botezatu (CSM Stiinta Baia Mare), Marius Simionescu (Timisoara Saracens)

Au dispărut Bardasu, Roșu (ambii Baia Mare), Drenceanu (Timișoara), Florin Ionită (Steaua) probabil accidentați după finală, Ballok (U Cluj)  au apărut în lot Bogdan Doroftei (Steaua) care e totuși linia a două nu linia a treia cum e pe pagina FRR, Alexandru Afloare (Tomitanii) și Marius Simionescu (Timișoara).

Schimbări în bine cred eu pentru au apărut jucători tineri care s-au remarcat în SuperLiga. Mă intrigă alegerea lui Oprea pentru uvertură. Este un jucător interesant dar talia lui nu-l recomanda pentru această poziție (1,93 cm, 106 kg). Am mai văzut nr. 10 înalți și masivi și mă gândesc aici la Frans sSteyn sau, în rugbyul românesc, Iulian Dumitraș, un sportiv subestimat.

Oprea are un șut lung și puternic și mulți antrenori sunt tentați să-l folosească la nr. 10 ignorând lipsa de agilitate necesară într-o poziție unde spațiile largi nu exista in fata unei aparari agresive iar talia masivă poate reprezenta un dezavantaj. Nu ar strica sa se incerce o alta pozitie, centru sau fundas. Are pasul lung, viteza decenta pentru talia lui si ar putea face curse interesante din adancime. Sutul nu te face obligatoriu uvertura.

Finalele Super Ligii 2018

Am văzut două meciuri bune, în special finală mică a fost  spectaculoasă, rugby la mână jucat într-un tempo bun. L-am criticat pe Boldor în articolul precedent și cu toate că a ratat placaje dar a avut unele bune și a dat pase la adversar consider că a făcut un meci mai bun. E important să fie mai implicat, să ia decizii, chiar dacă greșite și să le execute cât mai rapid, altfel va deveni un fel de Vlaicu, cocoloșit de toți și temător.   Este important pentru el să iasă din zona de confort. E un subiect de discutat, o problemă de atitudine foarte bine observată de Van Heerden în interviul sau pentru Newsweek România.

Ambele echipe au făcut eforturi să joace deschis, poate prea deschisă apărarea CSM-ului și să ofere rugby de calitate. Puștimea Stelei a arătat că poate jucat meciuri decisive și că există motive de optimism iar primul an că antrenor principal al lui Dumbrava este un succes.

Finala mare a fost un meci mai puțin deschis însă spectaculos din perspectiva duelului între înaintări. A câștigat meritat Timișoara pentru că Baia Mare nici macar nu a încercat să le pună probleme pe treisferturi, tactica lor s-a limitat la contracararea suturilor tactice ale timișorenilor și la joc pe înaintare, usor de anihilat. Băimărenii nu au încercat să speculeze spațiul creat între prima perdea defensivă a timișorenilor și aripi și fundaș, ceea ce le-a permis campionilor să pună presiune cu apărare blitz și să anihileze înaintarea adversarului. Remarcatii mei sunt Chirica, Neculau, Fonovai, Rus. Chester Williams vine meteoric în România, îl bate iar pe vechiul lui "prieten" Apjock, apoi, pentru a câtă oară, Baia Mare. Acești antrenori care pierd de doi ani in fata unuia care vine in vacanta ar trebui să-și reevalueze metodele.

Aș vrea să scriu mai multe despre cele două meciuri, însă nu le-am găsit online (nu există nici rezumate) pentru a le putea analiza.  Am găsit însă un articol de mântuială pe site-ul SuperLigii. Este un articol sărac în informații, scris că să fie ceva acolo. De pildă la marcatorii de eseuri, este menționat un singur jucător. Nu era normal să fie măcar primii 5? Foarte sărac în informații, pentru un întreg sezon. Iar dacă cineva caută caseta de meci a finalei de bronz, nu o găsește pe prima pagină, cum ar fi normal. Sunt probabil lucruri mici dar care spun multe despre grijă cu care este tratat publicul.

Și pentru că s-a terminat și a fost un sezon slab din punct de vedere organizatoric al Super Ligii, în ciudă eforturilor Telekom sau a unor cluburi, o să termin cu câteva impresii generale:

Surpriza sezonului: Steaua care s-a bazat în special în  retur pe tineri. Mențiune onorabilă și pentru Dinamo care a reușit niște meciuri bune cu echipele din top bazându-se tot pe jucători tineri.

Decepția sezonului:  Baia Mare, în trecut o oază de stabilitate, a ajuns să concedieze antrenori și apoi să îi reangajeze că să nu piardă meciul la masă verde. S-a intmplat ceva necurat in vestiar. Sava nu a confirmat la o echipa mare si sunt curios in ce masura este vina lui. Locul doi, in ciuda câștigării titlului, Timișoara, pentru problemele organizatorice interminabile, lipsa unui antrenor, scandaluri în presă. Sigur au cel mai enervant staff, au facut orice ca sa intre in conflict cu arbitrii, FRR sau CSM. Dubios.

Câștigul sezonului este că unele cluburi au dovedit că investiția în jucătorii tineri merită. Steaua a rămas sus și s-a bătut cu echipele mai experimentate de la egal la egal, Dinamo și U Cluj au micșorat vizibil scorurile la care luau bătaie de la echipele de top. Eu zic că e un lucru bun că acești tineri au ocazia să joace mai des alături de rugbyistii mai experimentați sau cei străini, de la care pot învață multe.

Dacă îi asculți pe cei implicați direct în lumea rugbyului, dupa decizia World Rugby urmează apocalipsa: Steaua rămâne fără finanțare, Călin Matei a amenințat cu reducerea salariilor și că tăie finanțarea, Dan Dinu se lasă de rugby și se apucă de polo. Cred că sunt gogoși. Dacă este însă adevărat și se vor retrage mulți înseamnă că sunt lași, exact ca șobolanii care părăsesc corabia.

SuperLiga e un proiect în care merită investit, mai ales că vor sosi pe prima scenă două echipe noi. Este singurul proiect al rugbyului românesc. Organizarea, comunicarea, a fost însă dezastruoasă.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poziții, posturi și roluri

Am multe articole în drafts și nu am vreme să le public însă am găsit câteva ore între două călătorii pentru gânduri înainte de primul meci...