marți, 9 martie 2021

Quo vadis Stejari?

O sa intru direct in subiect, fara menajamente. Principalii vinovati de infrangerea cu Rusia sunt jucatorii, banca tehnica mai putin.

Nu exista explicatie, nici macar lipsa de pregatire fizica, pentru aspectul jocului din primele 20 de minute si ce s-a jucat dupa. Initial am vazut o echipa deschisa, care a dominat Rusia la pas, a marcat un eseu tansformat si penalitati. Inexplicabil au revenit la un joc pe inaintare unde inerent ai nevoie de o mai buna conditie fizica.

Boldor nu e coordonator de nivelul REC la acest moment si am mai spus ca momentan locul lui este la centru, cum de altfel l-a folosit si Lievremont si am mai scris aici. Este indecis, paseaza incet, mobilitate redusa fata de ce este cerut la uvertura si nu are experienta necesara. Poate creste mult insa e nevoie de timp. 

Tusele gresite se repeta in acelasi fel de la meciurile de la Howells. S-au schimbat 3 antrenori si nu s-a imbunatit nimic. Cine ia deciziile in teren? Cine comunica? Cine insista cu aceeasi eroare?

Melinte a fost acolo doar pentru mark. Drept e ca in lipsa lui Simionescu probabil ar fi fost riscant sa urce mai mult dar parca e totusi prea putin. Vlaicu peste nota obisnuita din ultimii ani si-a marcat frumos recordul de puncte, a gresit un sut dar s-a zbatut mult. Boldor si Melinte inexistenti la suturile tactice, nu au incercat nimic. 

In loc sa tina jocul sus, in terenul rusilor, s-au fortat gramezi stiind ca ne sunt superiori acolo. Cine ia deciziile astea in teren? 

Asamblarea nu a existat, inaintarea juca cu inaintarea si apararea cu apararea, fiecare in lumea lui. Nu mai merge asa, nu mai functioneaza sa ne dominam adversarii doar prin forta gramezii. O tactica mai deschisa ar fi dat timp inaintarii sa rasufle si sa se uzeze mai lent.

A mers molul, aparare buna in special in prima repriza, aripile s-au miscat bine, atat cat s-a jucat rugby. Insuficient. 

Macovei este sufletist dar este indisciplinat tactic, pare sa nu vrea sa execute deciziile antrenorilor daca nu ii plac lui. Decizia din minutul 65 ii este in totalitate imputabila, fara discutie. El este capitanul, decizia nu apartine grupului, este decizia lui. 

Poate ar fi timpul sa-si evalueze atitudinea. De cand nu a mai jucat cu Georgia? Din 2017? La meciul pierdut cu Germania in deplasare a fost? Cu punctele de acolo ne calificam la barajul de la Cupa Mondiala din 2019 in ciuda penalizarii dictate de World Rugby. Suntem iarasi in calificari si sunt curios daca-si va onora statutul de capitan si va veni la toate meciurile din aceste calificari. 

Meciul cu Rusia putea fi castigat cu mai multa atentie si mai putina mandrie si incapatanare. 


Poate nu ar strica o vizita la Marasesti, sa vada cum a fost tara asta facuta. 





marți, 12 noiembrie 2019

RWC 2019 si inovațiile Springboks


excelentă analiză a unor inovații ale sud-africanilor. Este necesar sa fie privit în liniște, eventual la un pahar de vin sud-african.


sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Poziții, posturi și roluri

Am multe articole în drafts și nu am vreme să le public însă am găsit câteva ore între două călătorii pentru gânduri înainte de primul meci test serios al noii echipe tehnice a Stejarilor. Meciul cu Portugalia a fost neconcludent, adversarul fiind mult prea slab. Nu am mult timp de scris așa că o să trec direct la subiect. 


Îmi place echipa aleasă pentru meciul cu Statele Unite. Incearcă să îmbine un pachet puternic cu o linie de troacari reformata și, sperăm cu toții, schimbată în bine. În pachetul de înaintare ținerii Gordas, Motoc și Chirica vor avea o misiune dificilă însă au lângă ei coechipieri experimentați și dacă nu se vor lasă impresionați de numele echipelor unde evoluează americanii va fi bine. 

Toți trei au potențialul și calitățile necesare pentru a începe să se impună pe posturile lor. Mutarea lui Van Heerden în linia a treia și Chirica în rol de număr 8 au rolul de a contracara principală armă a americanilor care excelează în fazele fixe, grămadă și tușă iar în jocul în câmp au un mol puternic, disciplinat și tehnic. Lievremont încearcă să îi contracareze în aria în care ei se simt puternici. Nu numai că fazele fixe sunt exersate și au jucători potriviți pentru această abordare însă joacă și extrem de eficient. Nu e o supriza, eficiența este tipic americană. O altă trăsătură interesantă a acestei echipe americane este că nu se precipită, joacă cu răbdare și dacă îi va ieși pariul francezului s-ar putea să-i vedem pe yankei descumpăniți.  

La troacari nu sunt schimbări. Fercu la centru exterior nu este o noutate, a evoluat în juniorat pe această poziție și oricum ar putea jucă oriunde. Fonovai are un rol interesant, în jurul blocului central de înaintași, ca un jackal din linia a treia. Se spune că viteza pachetului de înaintare e data de viteză celui mai rapid înaintaș iar viteza liniei de troacari e data de viteză celui mai lent dintre ei. Desi nu este inaintas, rolul lui Fonovai la centru interior în apărare e tocmai acela de da viteză de reacție blocului central de înaintași. Interesant de urmărit care dintre gramadari vor acoperi zonele de margine in acest meci. Plai, Melinte sau Zaharia vor avea o zi grea, vor trebui sa uite tracul și vom vedea dacă sunt pregătiti să treacă la următorul nivel. Aripa noastra dreapta va trebui sa fie foarte atent la Scully, fundasul american mutat pe aripa, un rugbyst cu viteza si talie si un bun joc aerian.

Se vorbește mult de sistem, am observat asta în toate articolele FRR însă mi-ar fi plăcut să se vorbească mai mult de rolul fiecăruia în teren, ce poate să facă și mai puțin de posturi, pentru ca acum este o perioada de cautari. Sugestivă pentru reacția la nou mi se pare reacția internaționalului Daniel Boldor.  
  
  
Realitatea este că Tudor Boldor nu s-a impus deocamdată la Steaua deși este fără îndoială foarte talentat. Însă de fiecare data când îl văd în teren la uvertură am impresia că îi stă pe umeri întreagă echipă și e normal, este tânăr și neexperimentat. Dan Carter, desi a jucat intreaga cariera la juniori la uvertura a fost folosit initial pe o alta pozitie, centru interior, pentru a lua  presiunea de pe el. Canterbury Crusaders au făcut asta cu mai multe uverturi tinere, pentru a le da timp să capete experiență de joc și încredere. Cu Stephen Brett s-a întâmplat la fel iar Colin Slade sau Tom Taylor au jucat fundași o lungă perioadă.  

Mai recent, Farrell trece la centru interior de câte ori e nevoie de creativitatea lui Ford la 10 iar Henry Slade, uvertură la juniori și un talent excepțional, a făcut pasul definitiv la centru exterior în sistemul de joc original al Exeter Chiefs.  
  
Favoritul meu printre jucătorii utility este însă Matt Giteau care și-a început cariera ca demi și apoi a jucat 102 meciuri pentru Australia ca uvertură și centru interior. La Toulon a jucat mult timp cu numărul 12 și s-a descurcat admirabil, în ciuda unui gabarit mediu, departe de tipologia unui Ma No'nu, care a devenit cu adevărat un jucător de top atunci când a început să joace rolul unui playmaker și a variat jocul cu șuturi tactice, combinații cu ceilalți troacari fără să se mărginească numai la a ataca fizic ce avea in fata.  
  
Sunt mulți internaționali care au schimbat posturile in functie de situație. Adam Ashley-Cooper era supranumit "Mr. Fix It" pentru că nu știa înainte cu o săptămâna de test pe ce post îl va pune antrenorul iar această versatilitate l-a făcut mult timp indispensabil si iubit de suporteri. Vlaicu, subapreciat de multi, va rămâne în istoria rugbyului românesc nu pentru că a jucat uvertură insa pentru ca, pe lângă un picior bun, a intrat în teren și a jucat acolo unde a fost nevoie de el. Exemplele pot continua. James Hook a fost și uvertură, centru interior, exterior, fundaș.  Ruan Pienaar juca atat demi cat si uvertura la Ulster, in functie de necesitati.  Sony Bill Williams a jucat și aripă iar lista asta poate continua cu înaintași, bunăoară talismanul georgian Gorgodze evoluând în linia a doua și a treia pe toate pozițiile. Schalk Brits, deși a jucat taloneur tot timpul a evoluat alternativ tactic rolul unei linii a treia dinamice și mobile sau al unui centru, punând în valoare la maxim calitățile lui, o pasa bună, joc excelent de suport și explozia neobișnuită pentru un grămădar.  

Iar discuția poate continua la nesfârșit despre cât de mult contează numărul de pe tricou sau cum se numește un post din echipa de rugby. Va recomand un articol al inegalabilului Spiro Zavos despre controversa dacă "first-five-eights" (denumirea neo-zeelandeza a uverturii) este de fapt un 10. 

Concluzia este ca "Number 10, like number 8, is a generic term that does not have baggage from the past." Experientele si supararile din trecut nu ar trebui sa te impiedice sa progresezi, sa explorezi, sa incerci si altceva iar numarul de pe spate e doar o conventie care se schimba in functie de timp si oameni.  Ceea ce se întâmplă pe teren contează atunci și acolo, minutele acelea nu se mai întorc și cum le "cheltuiești" va conta pentru viitor. Nimeni nu își va mai aminti peste 20 de ani cu certitudine, ce număr era pe tricou însă va rămâne pe retina eseul, pasa, cursa, placajul, șutul. Câți va aduceți aminte unde a jucat Vlaicu în meciul cu Canada? Sau numărul lui Macovei, 6, 7, 8?  

Îi încurajez pe ținerii Stejari și nu numai să-l citească pe acest remarcabil jurnalist de rugby din scoarță în scoarță, vor învață ceva din fiecare articol.

  







miercuri, 27 iunie 2018

Radu Ludoșan - Interviu cu internaționalul român de juniori

Inaugurez astăzi o serie de interviuri cu rugbysti mai puțin cunoscuți în România, care evoluează în afară in tari cu traditie in rugby. Diaspora românească din Franța, Marea Britanie, Spania și Italia, unde nivelul la copii și juniori este mai ridicat in comparatie cu România, reprezintă o resursa importantă care va trebui exploatată in viitor. Numărul emigranților români în aceste țări a depășit 3 milioane și reprezintă un bazin de selecție comparabil cu Bucureștiul. 

Primul interviu din seria această este cu Radu Ludoșan, internațional român de juniori și care este în prezent singurul jucător român care evoluează în codul Rugby League.  


Bună ziua domnule Ludoșan, va mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră pentru un interviu. Din câte știu, sunteți singurul internațional de juniori român care evoluează în celălalt cod,  Rugby XIII. Ce ne puteți spune despre nivelul Rugby League în Franța și despre clubul dumneavoastră? Știu că Lyon-Villeurbanne Rhône XIII la care evoluați în prezent, are o lungă istorie.  
  
Bună ziua, va mulțumesc pentru această ocazie pe care mi-o oferiți de a va da un interviu. 

Rugby League în Franța nu este foarte cunoscut din pacâte. Este mai popular în partea de sud-vest a Franței, pe lîngă Toulouse și Perpignan, mai ales că la Perpignan se află clubul Dragons Catalans, care evoluează în campionatul englez de Rugby League denumit « Super League ». În Franța există mai multe campionate de Rugby League: Elite 1 (profesional), Elite 2 (semi-pro). Noi, echipă din Lyon suntem în Elite 2. E greu de comparat cu Rugby Union (adică rugby XV) pentru că pentru mine sunt două sporturi diferite. Elite 2 din Rugby League ar fi comparabil cu nivelul cel mai ridicat din Fédérale 2 sau un Federal 1.

Lyon-Villeurbanne-Rhône (LVR) este un club deseori în dificultate, suntem într-o regiune unde se practică foarte mult Rugby Union și foarte puțin Rugby League dar care se menține la nivel înalt datorită eforturilor unor pasionați (cum este Jean Pierre Beranger, secretarul general al clubului). 

De ce ați ales Rugby League? Cum simțiți în teren diferență între Rugby Union și League? Care este poziția preferata la ambele coduri și de ce? 
  
Am ales Rugby League într-o perioda în care nu mă mai simțeam la locul meu în Rugby Union, era imediat după campionatul U19 cu juniorii din România și după ce terminasem Junior Crabos cu clubul de Rugby Union Bourg en Bresse (USBPA). Aveam nevoie de o schimbare, aveam nevoie de un joc dinamic, nu să stau să învăț și să execut ca un robot strategii care pornesc din faze fixe. Doream să regăsesc rugbyul ca "joc", o joacă liberă, cu fantezie ca în copilarie, ceea ce nu se mai intampla la Rugby Union.  

Diferența între Rugby Union și Rugby League în teren, pentru un jucător ca mine de trei-sferturi, este că sunt aproape tot timpul în acțiune, fie în atac ori în apărare. Aș spune că pe 3/4 depind mai puțin de înaintași. Diferența majoră este că toți jucătorii sunt mult mai solicitați, fără să fim încetiniți de nesfârșite secvențe de "pick and go", de "ruck" care nu se mai termină, sau pingpong cu șutul de la o echipă la altă. 

Cum a fost sezonul care tocmai s-a terminat? Din informațiile disponibile pe internet am observat că ați marcat multe transformări și eseuri! 
  
Sezonul 2016-2017 a fost primul meu sezon în Rugby League a fost un sezon excelent pentru mine, am ieșit cel mai bun marcator de eseuri al echipei și am apreciat fiecare moment din sezon. Sezonul 2017-2018 a fost mai greu mental și fizic pentru mine, pentru că mi se cerea mult în anul 2 la facultatea de drept care o fac în același timp cu rugbyul. 

Dar m-am descurcat cât de bine am putut și am reușit să îm fac treabă de centru și de butor al echipei. Din păcate nu am reușit să ne calificăm pentru fazele finale a campionatului. Poate la anul…  

Ați urmărit evoluțiile Stejarilor sau ale altor reprezentative românești precum echipă de 7s sau România A? Țineți legătură cu foștii colegi de la juniori sau cu rugbyistii români din Franța? 
  
Nu prea am urmărit trebuie să recunosc; am urmărit mai mult vorbind cu foștii mei colegi de la juniori când mai vorbim pe Facebook sau cu cei cu care mă mai  văd când vin prin București. Țin legătură cu Nicolas Onutu cu care mă înțeleg bine. De asemeni cu Adrian Motoc care acum joacă în Franța și care e un amic bun de-al meu de la juniori.  
  

Ați răspunde pozitiv unei convocări la una dintre echipele reprezenta-tive ale României? 
  
Dacă m-ați fi întrebat acum doi ani aș fi zis categoric Nu. Aveam 19 ani, vârstă la care suntem cu toți foarte intransigenți ! Între timp am învățat să realtivizez….  

Rugby Union evoluează și el, spre un joc de viteză, de deplasare, de fantezie. Rugby-ul din România, axat tradițional doar pe forță pachetului de înaintare, va trebui să se adapteze, să evolueze…  Așadar astăzi aș răspunde cu siguranță Da, și cu mare plăcere.



Urmăriți Super Liga ? Dacă da, cum vi se pare nivelul? Recent Nicholas Onutu care evolua în Franța în Federale 1 s-a transferat în Romănia. Ați luă în calcul să evoluați în Super Ligă? 
  
Nu urmăresc Super Liga (din lipsă de timp… nici în Franța nu mă uit la rugby, prefer să-l joc !). Dar de când Nicolas s-a transferat la CSM, mi-a dat vești și mi-a descris Super Liga că find un nivel comparabil cu Federale 1. Deci… de ce nu? Ar putea fi interesant pentru mine, ca om și ca jucător să evoluez într-un astfel de campionat.  
  
Care sunt planurile dumneavoastră de viitor? 
  
Nu prea îmi fac planuri pentru viitor. Pentru anul care vine e important să îmi iau licență de Drept (anul 3) și să ne calificăm la fazele finale cu echipă din Lyon.  

E de asemeni posibil să joc câteva meciuri Rugby Union cu echipă "Espoirs-féderal" din Bourg en Bresse (USBPA), echipă cu care mă voi antrena în timpul săptămânii, în paralel cu antrenamentele de la Rugby League. 

Dacă reușesc să fac toate astea… e deja foarte mult, pentru un singur an ! 

Va mulțumesc pentru timpul acordat și va urez mult succes în carieră si de ce nu, sa imbracati cat mai curand tricoul echipei nationale!    

vineri, 8 iunie 2018

Romania A 5 - 41 England Counties. Pregătire fizică deficitara

Meciul l-am văzut pe rugbytv.ro iar minutele fac referire la acest video, nu la timpul de joc. Recomand să vizualizați fazele pentru că fotografiile nu spun tot. Este prea laborios să fac gif-uri din clipul de pe privesc.eu așa că mă limitez deocamdată la fotografii.  Pentru a înțelege comentariul este nevoie că cititorul să vizualizeze meciul și de aceea am indicat minutul când începe faza pe care o comentez.   Este posibil că la un moment dat timpul indicat  să fie greșit, filmul a fost editat de marti până azi și nu sunt sigur dacă am reușit să editez tot, articolul fiind inceput pe un video needitat. La sfârșit, am câteva concluzii.

Lovitura de incepere a meciului: Șut decent, bine urmărit de 4 Galben cu toate că pleacă  din fata suterului ceea ce e ilegal. 14 Galben urmărește bine dar apoi se ferește de contact. Curățarea cu umărul a lui 3 Galben (ilegala) este inutilă si leagă aripă gardă la ruck și lasă pe partea stânga a aprarii pilierul stânga și lock forward 4 Galbeni. Spre norocul lor demiul englez nu sesizează nici un moment potentialul unui atac in viteza in dreapta. 3 Galben nu gândește foarte clar ce impact au acțiunile lui asupra implicării celorlalți colegi de echipă. Cred că nu era necesar atacul acela cu umărul.

Ar fi trebuit să rămână gardă la ruck, ceea ce i-ar fi permis 14 Galben să apere zonă lateral stânga că să nu lase un pilier să apere o zonă unde acționează o aripă adversă. 1 Galben  nu e atât de rapid să facă asta singur. 



14:15  Counties deschid în stânga atacului lor, bună decizia 12 Galben însă este curățat de 6 Alb luându-l de gât, ilegal. Arbitrul este posibil mascat de un jucător pentru că nu vede antijocul sau pur și simplu nu i s-a părut atât de important încât să îl sancționeze.  























14:20  În faza imediat următoare, apărarea este dezorganizată și nu se întâmplă din cauza jucătorului alb venit fals. Nu este clar cum se apara Galben, un blitz sau se duc în evantai în lateral. 7 galben e luat de val și pentru că iese prea repede este depășit ușor pe exterior.






















Ceea ce trebuie învățat din întreaga fază după lovitura de începere este că Galben reușește să se expună pe ambele părți ale apărării in primul minut fara ca Albii sa faca mare lucru deși teoretic ar fi trebuit să știe unde urmează să ajungă șutul și cum să se apere. Se expun pe stânga apărării lăsând intai unul apoi doi înaintași iar aripa intră în ruck inutil. Albul atacă foarte previzibil pe dreapta modul de apărare e neclar, mult prea îngust, eroare care cred că există și la Stejari. Există posibilitatea ca să se fi așteptat la un șut al englezilor și când acesta nu a venit nu au acționat precum o echipă sudată, coerenta. Și după cum vom vedea, această va fi principală cauza a înfrângerii. 

14:46   Galben 4 iese la blitz, colegii nu îl urmează și n-ar fi fost rea decizia dacă nu ar fi ratat placajul. Unii antrenori preferă decizia asta, mie nu îmi place pentru că se creează spații usor de exploatat în ofensivă însă unii sunt mulțumiți pentru că se pune presiune pe adversar. Personal prefer jocul de echipa si o iesire in ar fi pus mai multe probleme Albilor.  Farrell face asta prea des pentru gustul meu. 






















15:09  15 Galben șutează un balon de urmărire fără o țintă prea clară după un șut de urmărire al Counties executat sub presiune și tot fără o țintă clară. România A nu acționează ca o echipă, urmărirea balonului nu începe nici la 4 secunde după șut, jucătorii se întorc din repliere cu întârziere. Chiar dacă erau în ofsaid inițial, ar fi trebuit să aștepte momentul când vor fi scoși din această situație de suteurul aflat în urmărirea balonului și nu să se deplaseze inutil înapoi.



Pe linia roșie sunt 4 jucători aliniați aproape vertical și nu orizontal cum ar trebui că să acopere terenul. Asta se întâmplă la cateva secunde după șutul de urmărire și nici nu intenționează să formeze linia. Plasamentul și mișcarea fără balon au fost deficitare în multe momente și aici este de lucrat intens pentru că o echipă care aleargă inutil va colapsa fizic mult mai repede. Miscarea fara balon este importanta si de mult ori decide cine va caștiga meciul. 

16:16 Placajul inalt al 15 Galben este complet aiurea, dupa sutul lung trimis in 22-ul englez. Este unul din acele gesturi necugetate care poate lasa echipa temporar in 14. 






















19:10 Prima încercare Alb Tușă bine contestată de Galben în propriul 22 pe aruncare Alb. Este o mișcare curajoasă, nu aș spune că îmi place foarte mult acest risc dar e executată bine.





















Presiunea e pe înaintarea Alb și sunt forțați să scoată balonul de acolo mai repede decât ar fi dorit, sunt precipitați însă reușesc punct de fixare.

Galbenii nu se mișcă îndeajuns de bine fără balon în apărare și 9 Galben se trezește în situația de ruck guard și nu ar trebui să fie el acolo. Însă dacă tot a e acolo ar trebui să apere zona.






Însă el este procupat de apărarea în stânga lui și ignoră apărarea ruckului iar 2 Alb nu trebuie decât să ia balonul și să între ușor în terenul de țintă. 9 Galben nu ar fi trebuit să fie în situația de a apăra acea zonă, era treabă unui gramadar. Poate ar fi oprit 2 Alb dacă nu ar fi fost preocupat excesiv de ce se întampla stânga lui. Este gresit să pleci de acolo prespunand că va veni cineva și va umple golul imens lăsat în apărare. 9 nu are acest rol și nu este de dorit să apere el ruckul însă dacă trebuie sa se concentreze pe interior nu are voie să se răzgândeasca și să cauțe alt loc în apărare.  Nici 5 Galben nu sesizeaza pericolul.

24:20 O eroare în care se cedează mult prea ușor teritoriul și posesia. Aruncarea din tușă e bună, molul se leagă binișor însă din nou mișcarea fără balon nu e cea mai bună și o eroare de mânuire, probabil a talonului este fluierată.  2 minute, doua cedari de posesie in atac pentru ca aceasta faza vine dupa o gramada pierduta pentru angajare prea rapida, probabil din lipsa de disciplină.






















Pur și simplu erorile care oferă adversarului posesia și teritoriul fac aproape imposibil să fi competitiv.

25:13  Grămadă pentru Albi însă Galbenii o câștiga și-l obliga pe 8 Alb să scoată repede balonul. Pasa este slabă, nu ajunge la 9 Alb și-l pune pe 10 Alb în situația de a avea o singură opțiune, șutul din propriul 22, aflându-se sub presiune considerabilă cu balonul scapat de sub control. 






















14 și 15 Galben se încurcă reciproc și creează ambii o încurcătură de nedescris. 15 Galben nu ajunge la balon iar 14 oferă posibilitatea adversarului să prindă balonul și să trimită o păsa descărcată fără a pune presiune.
  





















  
Cu un singur singur șut bine urmărit, Albul trece de sub presiune în propriul 22 la a pune presiune în terenul Galben și este o situație care seamănă cu situatia de la lovitura de începere. Probabil este comunicarea defectuoasă. Prea usor s-au pus în situația de a fi sub presiune imediat după ce ei erau cei care aplicau presiune pe adversar.  
  
La urmatorul punct de fixare, oare ce fac toți îngrămădiți acolo? Le ia ceva timp să se așeze în apărare și până la urmă 7 Galben da o penalitate și nu e tocmai o decizie rea pentru că nu avea cum să știe dacă apărarea este așezată rău sau bine, dupa haosul creat.

29:20  3 Galben intră în contact fără să controleze balonul cum trebuie. Ideea lui 9 Galben nu e rea însă execuția lasă mult de dorit. E momentul din meci când realizez că par foarte obosiți fizic și majoritatea au 20 de ani si incep sa observ pasele defectuoase ale lui 9 Galben.



Se menține totuși posesia cu noroc și Galbenii realizează că englezii domină fizic. Încearcă să miște balonul de-a lațul pentru a întinde apărarea Alb însă executia este lentă și atunci când se realizează punctul de fixare, Alb este îndeajuns de relaxat pe stânga atacului nostru, fiind previzibil că nu e nimeni să amenințe zonă respectivă și se muta spre exterior. 

Îmi place că  Galben realizează că Albul domină fizic și trebuie să iuțească jocul și 1 Galben are o intenție foarte bună însă imediat ce urmează o pasa rapidă se comite un înainte de către 5 Galben. Intenția a fost bună pentru că ar fi pus un lock forward în situație de 1 la 1 cu un troacar Alb și ar fi câștigat teritoriu și probabil un punct de fixare bun.  

Greu de spus ce ar fi trebuit să facă in situatia in care au realizat ca nu domina contactul si nu avanseaza. Sunt dominați fizic și în momentul în care doresc să se miște mai repede comit eroarea. Nu știu dacă s-au folosit cei mai buni jucători care putea căra balonul si a castiga contactul, gen Doroftei și dacă flankerii au fost puși în valoarea îndeajuns de bine pentru a asigură o reciclare mai rapidă. Limbajul corpului în momentele de pauză sugerează oboseală dar au 20 de ani, nu ar trebui să fie așa. Poate metodele de antrenament i-au extenuat inainte de meci? O altă observație, dacă 1 Galben aruncă bine în tușă, nu ar fi o idee rea să fie încercat și la talon.  

31:40  O altă eroare a 15 Galben. Alb șutează sub presiune din propriul teren de țintă și fundașul Galben împinge balonul în afară terenului dându-le Albilor aruncarea din tușă. Un pariu riscant și inutil. Greseli sau decizii bune se intampla, diferenta insa o face posesia si teritoriul si sa le dai pe gratis.  Nu este prima eroare de poziționare a 15 Galben care în opinia mea stă prea sus. Antrenorul ar trebui să lucreze cu el și să-i corijeze poziționare cu filmari din spatele buturilor pentru că imaginile filmate din această poziție nu sunt suficiente.  

Urmează o serie de faze de joc în care Albul domină și înscrie încă o încercare prin simplul fapt că domină zonă de contact.   

37:10 Restartul e bun, șutul e urmări bine. Este un moment când România A acționează că o echipă, are grupuri de înaintași pregătite să urmărească șutul pe ambele laturi ale terenului și reușesc să țină sus prinzătorul alb și să obțină o grămadă în apropierea 22-ului Alb fără mare efort. Teritoriu și posesie câștigate prin muncă de echipă.  

Galbenii au abordat restartul că o echipă, au avut un plan și l-au executat bine și s-au pus într-o bună situație de atac.

41:10  Albul degajează sub presiune din propriul teren de țintă. Șutul este excelent, atât cât trebuie. Dar back-three Galben stă foarte adânc, mult prea adânc. În general imi place ca fundașul și aripile să stea mai adânc pentru a prinde din alergare un șut si sa astfel au mai mult elan însă în situația această sunt prea departe de zonă de interes. Daca te plasezi in asa fel incat sa prinzi balonul in alergare cu fata spre adversar. Astfel pui presiune pe suterul advers,  pentru ca stie ca daca greseste isi expune apararea.






















Daca vrei sa joci repede balonul dintr-o astfel de tusa si sa surprinzi apararea adversa un astfel de plasament nu te ajuta. 15 Galben era in zona linie de jumatate iar 10 Galben nu se vede in poza mult prea departe ca balonul sa poata fi jucat repede si oricum niciunul nu se grabeste.

Este din păcate obișnuința noastră de a jucă deliberat la o viteză mai mică și din fază fixă în fază fixă.  De fapt se întâmplă în întreagă emisferă nordică. Nouă Zeelandă joacă deliberat la o viteză mai mare și evită astfel de pauze lungi, inclusiv la tuse si gramezi, pentru a pune presiune pe adversar, asta e normal acolo, începând de la copii și juniori. Tusa jucata rapid.

40:52 Urmează două margini câștigate bine și parcă Galben reușește să ducă mai bine balonul în conatct. La minutul 40:52, după o tușă bună și intrare bună în contact, 9 Galben il caută pe 10 Galben care stă însă mult prea în spate. Poate îi place de Vlaicu din moment ce se plasează așa?






















Din păcate, un astfel de plasament, după o tușă bună și intrare bună în contact îți asigură un beneficiu net de câțiva metri în minus față de zonă unde a fost marginea deci Galben pierde teritoriu în atac, nu bate linia avantajului chiar și în situația în care câștiga tușa, curăța și domină aria de contact și reciclează balonul relativ rapid. 10 Galben este plasat greșit când în mod normal, după momentele de joc pozitiv ar fi trebuit să urce agresiv și să preseze apărarea Albului. Pasa 9 Galben relativ inalta. Nu este neapărat greșit să ai 10-le într-o asfel de poziție în adâncime dacă planul este să pasezi scurt la troacarii de la exterior și apoi să combini cu aceștia pentru a depăși apărarea pe aripi.

46:34 Șut Galben și urmărirea nu e cea mai bună, vedem 15 Galben în dreapta sus cum nu stă pe culoarul lui ci aleargă lateral de la un culoar la altul căutând de unul singur să se apropie de purtatorul balon.


E un mod extrem obositor fizic de a jucă rugby dar e un băiat inimos dragul de el și până la urmă reuseste placajul dar ceea ce este de observat aici este că apărarea nu funcționează în echipă si 15 Galben nu ar fi trebuit sa fie acolo, a luat-o prea personal. Priviți de unde a venit să facă acel placaj într-o zonă unde se aflau cel puțin 2 într-o poziție la fel de bună.






















Catiga Galben o penalitate ce-i drept dar nu așa se urmărește un șut. E mai ușor să joci 1x15 și nu 15x1. Cred ca i-a trebuit ceva timp sa-i revina suflul dupa o astfel de urmarire. A spus-o Cornel Dinu pe vremuri, când îi explică cineva cât de muncitor e Banel pe teren: "Muncitor Banel dar terenul de fotbal nu e șantier". Așa și aici, resursele de energie contează, nu are rost să le risipești.

49:30  Ruck în terenul nostru și 9 Galben simte nevoia să facă un pas lateral, nu știu dacă era neapărat necesar, posibil să fie o decizie bună dacă nu întârzie mult păsa pentru că s-ar putea evită erori de mânuire dar aici păsa este prea înaltă ceea ce îi cauzează prinzătorului să săra un pic și din cauza asta, fara stabilitate bună, nu poate domină contactul care urmează.






















Am văzut la mulți insulari această săritură dar are sens să o faci dacă vrei să eviți contactul. În zona din fotografie nu prea ai cum și nu ai de ce să încerci astfel de artificii. Este folosită de multe ori excesiv această săritură și este greu să păcălești pe cineva pe distante atât de scurte însă cred că aici e din cauza pasei demiului.





















Nu are cum domină contactul pentru că poziția corpului a fost mult prea înaltă. La punctul de fixare următor însă, pașii în lateral nu sunt necesari și de aici ne dăm seamă că asta face parte din ceea ce  9 Galben face în mod obișnuit și nu este bine. Pasa este atât de puternică pe distanță prea scurtă încât duce la un înainte. Este a treia situație pe care o semnalez când se comit erori de mânuire sau balonul nu este recepționat clar din păsa demiului ceea ce mă pune pe gânduri. Sunt pasele slabe sau mânuirea prinzătorilor este deficitara. Probabil e o combinație a ambilor factori însă 9 Galben va trebui să se corijeze și să paseze mai prietenos pentru colegi și fără păși laterali inutili pentru a menține un tempo ridicat.






















Pasa este inaltă, puternică fiind de aproape, greu de prins, vina este a celui care pasează și nu a prinzătorului. Ar fi fost de preferat să o scoată repede și să o paseaze mai prietenos în loc să facă pașii în lateral care face echipă să piardă din viteză.






















53:58  Grămadă în atac pe centru, o poziție excelentă și mă opresc la faza aceasta pentru că pare să fie o schema exersată la antrenamente. Pleaca spre dreaptă, care este în general opțiunea cea mai comună. Imediat ce balonul intră în grămadă, 9 Alb se îndepărtează și urmărește ieșirea, fără să încerce să preseze demiul advers și urmărește să se poziționeze în apărare pe partea pe care se va ataca anulând astfel orice avantaj numeric.  Este o decizie bună pentru a apăra o grămadă pe centru unde teoretic adversarul poate încerca să atace supranumeric pe ambele flancuri.






















Cooperarea dintre 9 și 8 galben nu este cea mai buna si nu este executata rapid, oricum 8 urmărește târziu fază care se încheie cu 15 Galben atacând linia pentru că apărarea Albilor nu este păcălita de aripa Galben care vine în interior, fals probabil sau la cruce. Consecinta este purtătorul de balon care atacă 2 apărători inutil este scos in margine. Mai era și 15 Alb în spate pentru curățare asa ca nu ma impresioneaza deloc schema de atac din gramada pe centru.






















Când vrei să ataci pe dreaptă grămezii, dacă 9 Alb nu s-a întors în linie ai un avataj de un jucător și cu 15 venind din spate în linie de cele mai multe ori se poate crea un avataj de 2 oameni pentru că fundașul advers nu poate veni atât de rapid în linia de apărare întrucât ar trebui să fie undeva în spate să măture. Atenție la nr. 9 în general care uneori este mult prea zelos să urmărească și să jeneze demiul advers și uită să acopere, mai ales într-o situație de grămadă pe centru, ideală pentru atac.

Pierdem tușă și posesia după această încercare de schema de atac. Chiar dacă execuția a lăsat de dorit, posibil să fi fost o încercare de cruce între fundaș și aripă este bine că încearcă astfel de scheme exersate la antremanent și există disponibilitate pentru riscuri.

55:25  Margine câștigată frumos de Galben, jur că nu am nimic personal cu 9 Galben însă după o margine câștigată frumos și echipa poziționată bine să bată linia avantajului îi trimite din nou o pasa dificilă lui 8 Galben






















Cinste lui, chiar dacă a avut o recepție dificilă se descurcă bine și intră în contact cu elan printre doi apărători Albi însă breakdownul nu e bun, li se permite Albilor să stea acolo, nici curățare nu urmează din partea Galben și asta ar trebui să le dea de gândit.

Este prima fază de joc după o tușă câștigată curat, în ciuda unei pase dificile 8 Galben intră foarte bine în contact și totuși, chiar dacă este prima fază, suportul și curățarea sunt deficitare, slabe, lasă Albul cu un turnover ușor câștigat. Greu de inteles cum suportul a fost atat de lent.


1:02:07  Nu e prea bună plecarea din grămadă a Galben 8. În primul rând este pe stânga și în general nu se iese pe acolo. Totuși dacă ești un 8 nonconformist și vrei să ieși pe stânga, încearcă să eviți partea unde s-a rotit grămadă.






















Se ajunge totuși în partea stânga unde 1 Galben din nou pasează scurt, o pasa bună. A mai încercat ceva asemănător în prima repriza la 29:20 și astfel de soluții iuțesc jocul. Intenția e bună, fixeaza doi Albi, își pune colegul în situație de unu la unul cu un adversar, recepția pasei este insa greșită. Este posibil ca asta să se întâmple pentru că nu joacă împreună si a fost surprins de intentie. Spuneam mai devreme, 1 Galben ar fi o soluție bună de talon pentru că inițiativă are și caută rezolvări rapide, ia faze pe cont propriu. Dacă aruncă bine în tușă, fizicul l-ar avantaja în mijlocul liniei 1 fiind prea scund cred eu pentru pilier.






















Mă opresc aici pentru că începe în curând al doilea meci școală cu England Counties. Coeziunea a lipsit cu desăvârșire însă este normal, acești copii nu au jucat până acum împreună. Cu toate astea, au avut momente bune în tușă și au bătut linia avantajului mai mult că CSM-ul lui Apjock care a fost un dezastru împotrivă Counties. Greu de înțeles cum un club de profesioniști este bătut atât de convingător de o echipă de rugbyisti care se antrenează în timpul liber și nu câștiga bani de pe urmă rugbyului. Am auzit ca s-a taiat din salarii la CSM, sper ca si salariul antrenorului.

Cu toate că România U23 a fost la primul meci, au avut momente mai coerente de atac în comparație cu CSM și a bătut frumos linia avantajului atunci când a jucat ca o echipă.

Mă preocupa lipsă dominării zonei de contact care poate e din cauza oboselii, dar cum să fi obosit la 20 de ani? Am văzut însă această oboseală premaruta în meci și la U20 la Campionatul European ceea ce nu poate duce decât la o singură concluzie și anume că sunt nepregătiți fizic de la club. Pregătirea fizică nu se face la echipă națională și nu presupune numai sală. Au fost postate pe pagina FRR diverse fotografii de la antrenamentele selectionatelor și am văzut foarte multă sală și puțină alergare. Ar trebui să dea de gândit acest aspect, poate pregătirea fizică nu se face complet și este concentrată prea mult pe forță.

Pozitiv cred că este dorință de joc. Am văzut un plan de joc, dorință de a-și asumă riscuri și de a juca. Nu au dat la bete ci au folosit fiecare ocazie pentru a juca o faza fixa. Insă este nevoie de timp și de jocuri în picioare pentru a acționa că o echipă adică exact ceea ce spuneam în octombrie 2017. 

joi, 31 mai 2018

Razgandeli la Romania A si Finalele SuperLigii 2018

        sursa foto: sixnationsrugby.com
Din nou FRR ne ia prin surprindere, ignoră orice bune practici de PR și ne anunța brusc antrenorii lotului România A. Principalul este anuntat Thomas Lievremont într-un articol care se referă de fapt la schimbările de lot. 

După demisia sau demiterea lui Lynn Howells, probabil asta a fost principală întrebare pe buzele suporterilor, cine va fi urmatorul antrenor? Acum stim cine este insa evident nimeni nu a catadicsit să scrie o prezentare sau o știre dedicată acestui subiect pe pagina FRR. 
  
Ce știm despre noul antrenor? Nu prea multe din păcate. A mai fost pe la Dax, Bayonne și Franța Under 20 și este fratele mai cunoscutului și controversatului Marc Lievremont care i-a dus Cocoși  într-o finală de Cupă Mondială în 2011. A venit în martie alături de Stejari chipurile pentru a ajută la antrenarea mărginii, unde am fost deficitari cu toate că avem săritori foarte buni. Stie cat de cat lotul insa va fi o provocare sa joace un meci cu Portugalia si probabil va avea nevoie de translator din franceza.

Schimbările de lot anunțate completează lotul pe ici pe colo prin părțile esențiale dar, după cum am văzut în articolul precedent, iarăși sunt scăpări față de pozițiile în teren. 

Jucatorii convocati pentru Romania A:
PILIERI: Alexandru Savin (CSM Bucuresti), Marius Lungu (CSA Steaua), Alexandru Gordas (CSA Steaua), Silviu Suciu (CSM Stiinta Baia Mare)
TALONEURI: Tudor Butnariu (CSA Steaua), Alexandru Oancea (CSM Bucuresti)
LINIA A II-a: Stefan Iancu (CSM Bucuresti), Dorin Lazar (Timisoara Saracens), Marius Iftimiciuc (Timisoara Saracens), Kamil Sobota (CSM Bucuresti), Adi Motoc (Racing 92), Bogdan Doroftei (CSA Steaua)
LINIA A III-a: Cristian Chirica (CSM Stiinta Baia Mare), Vlad Neculau (Timisoara Saracens),Damian Stratila (CSA Steaua), Silviu Gradinaru (CS Dinamo)
MIJLOCAS LA GRAMADA: Gabriel Rupanu (Timisoara Saracens), Tudorel Bratu (CSM Bucuresti), Alexandru Afloare (CS Tomitanii)
MIJLOCAS LA DESCHIDERE: Tudor Boldor (CSA Steaua), George Oprea (CSM Stiinta Baia Mare)
ARIPI: Alexandru Porojan (CSA Steaua), Mihai Lamboiu (CSM Stiinta Baia Mare), Marian Apostol (CSM Stiinta Baia Mare)
CENTRI: Stefan Cucos (CS Tomitanii), Ionut Balaban (Dinamo)
FUNDAS: Ionut Botezatu (CSM Stiinta Baia Mare), Marius Simionescu (Timisoara Saracens)

Au dispărut Bardasu, Roșu (ambii Baia Mare), Drenceanu (Timișoara), Florin Ionită (Steaua) probabil accidentați după finală, Ballok (U Cluj)  au apărut în lot Bogdan Doroftei (Steaua) care e totuși linia a două nu linia a treia cum e pe pagina FRR, Alexandru Afloare (Tomitanii) și Marius Simionescu (Timișoara).

Schimbări în bine cred eu pentru au apărut jucători tineri care s-au remarcat în SuperLiga. Mă intrigă alegerea lui Oprea pentru uvertură. Este un jucător interesant dar talia lui nu-l recomanda pentru această poziție (1,93 cm, 106 kg). Am mai văzut nr. 10 înalți și masivi și mă gândesc aici la Frans sSteyn sau, în rugbyul românesc, Iulian Dumitraș, un sportiv subestimat.

Oprea are un șut lung și puternic și mulți antrenori sunt tentați să-l folosească la nr. 10 ignorând lipsa de agilitate necesară într-o poziție unde spațiile largi nu exista in fata unei aparari agresive iar talia masivă poate reprezenta un dezavantaj. Nu ar strica sa se incerce o alta pozitie, centru sau fundas. Are pasul lung, viteza decenta pentru talia lui si ar putea face curse interesante din adancime. Sutul nu te face obligatoriu uvertura.

Finalele Super Ligii 2018

Am văzut două meciuri bune, în special finală mică a fost  spectaculoasă, rugby la mână jucat într-un tempo bun. L-am criticat pe Boldor în articolul precedent și cu toate că a ratat placaje dar a avut unele bune și a dat pase la adversar consider că a făcut un meci mai bun. E important să fie mai implicat, să ia decizii, chiar dacă greșite și să le execute cât mai rapid, altfel va deveni un fel de Vlaicu, cocoloșit de toți și temător.   Este important pentru el să iasă din zona de confort. E un subiect de discutat, o problemă de atitudine foarte bine observată de Van Heerden în interviul sau pentru Newsweek România.

Ambele echipe au făcut eforturi să joace deschis, poate prea deschisă apărarea CSM-ului și să ofere rugby de calitate. Puștimea Stelei a arătat că poate jucat meciuri decisive și că există motive de optimism iar primul an că antrenor principal al lui Dumbrava este un succes.

Finala mare a fost un meci mai puțin deschis însă spectaculos din perspectiva duelului între înaintări. A câștigat meritat Timișoara pentru că Baia Mare nici macar nu a încercat să le pună probleme pe treisferturi, tactica lor s-a limitat la contracararea suturilor tactice ale timișorenilor și la joc pe înaintare, usor de anihilat. Băimărenii nu au încercat să speculeze spațiul creat între prima perdea defensivă a timișorenilor și aripi și fundaș, ceea ce le-a permis campionilor să pună presiune cu apărare blitz și să anihileze înaintarea adversarului. Remarcatii mei sunt Chirica, Neculau, Fonovai, Rus. Chester Williams vine meteoric în România, îl bate iar pe vechiul lui "prieten" Apjock, apoi, pentru a câtă oară, Baia Mare. Acești antrenori care pierd de doi ani in fata unuia care vine in vacanta ar trebui să-și reevalueze metodele.

Aș vrea să scriu mai multe despre cele două meciuri, însă nu le-am găsit online (nu există nici rezumate) pentru a le putea analiza.  Am găsit însă un articol de mântuială pe site-ul SuperLigii. Este un articol sărac în informații, scris că să fie ceva acolo. De pildă la marcatorii de eseuri, este menționat un singur jucător. Nu era normal să fie măcar primii 5? Foarte sărac în informații, pentru un întreg sezon. Iar dacă cineva caută caseta de meci a finalei de bronz, nu o găsește pe prima pagină, cum ar fi normal. Sunt probabil lucruri mici dar care spun multe despre grijă cu care este tratat publicul.

Și pentru că s-a terminat și a fost un sezon slab din punct de vedere organizatoric al Super Ligii, în ciudă eforturilor Telekom sau a unor cluburi, o să termin cu câteva impresii generale:

Surpriza sezonului: Steaua care s-a bazat în special în  retur pe tineri. Mențiune onorabilă și pentru Dinamo care a reușit niște meciuri bune cu echipele din top bazându-se tot pe jucători tineri.

Decepția sezonului:  Baia Mare, în trecut o oază de stabilitate, a ajuns să concedieze antrenori și apoi să îi reangajeze că să nu piardă meciul la masă verde. S-a intmplat ceva necurat in vestiar. Sava nu a confirmat la o echipa mare si sunt curios in ce masura este vina lui. Locul doi, in ciuda câștigării titlului, Timișoara, pentru problemele organizatorice interminabile, lipsa unui antrenor, scandaluri în presă. Sigur au cel mai enervant staff, au facut orice ca sa intre in conflict cu arbitrii, FRR sau CSM. Dubios.

Câștigul sezonului este că unele cluburi au dovedit că investiția în jucătorii tineri merită. Steaua a rămas sus și s-a bătut cu echipele mai experimentate de la egal la egal, Dinamo și U Cluj au micșorat vizibil scorurile la care luau bătaie de la echipele de top. Eu zic că e un lucru bun că acești tineri au ocazia să joace mai des alături de rugbyistii mai experimentați sau cei străini, de la care pot învață multe.

Dacă îi asculți pe cei implicați direct în lumea rugbyului, dupa decizia World Rugby urmează apocalipsa: Steaua rămâne fără finanțare, Călin Matei a amenințat cu reducerea salariilor și că tăie finanțarea, Dan Dinu se lasă de rugby și se apucă de polo. Cred că sunt gogoși. Dacă este însă adevărat și se vor retrage mulți înseamnă că sunt lași, exact ca șobolanii care părăsesc corabia.

SuperLiga e un proiect în care merită investit, mai ales că vor sosi pe prima scenă două echipe noi. Este singurul proiect al rugbyului românesc. Organizarea, comunicarea, a fost însă dezastruoasă.









Quo vadis Stejari?

O sa intru direct in subiect, fara menajamente. Principalii vinovati de infrangerea cu Rusia sunt jucatorii, banca tehnica mai putin. Nu exi...