miercuri, 7 martie 2018

Prea putina incredere - meciul cu Rusia

A fost un meci ciudat și cam așa sunt toate partidele noastre cu rușii. Ori se întâmplă ceva neobișnuit pe teren, ori în afară terenului și în ciudă dominării din ultimii ani a fost un meci dificil mai ales din perspectivă înfrângerii de la Madrid.  

Anul trecut, după înfrângerea din Germania, am avut un meci la fel de chinuit, câștigat cu greu și iată că istoria s-a repetat iar motivul principal este neîncrederea în forțele proprii. Chiar și cu un joc slab, Stejarii au dominat copios la posesie însă rareori au reușit să se fie periculosi, imprevizibili. Scorul ar fi putut fi mai mare. 

La părțile pozitive îl trec pe Nistor care atât cât a evoluat a depus mare efort atât la placaje cât și în spontane. Agil, cu niște tampoane sănătoase și demne de lemnul de Stejar. elegant în tușă și cu inimă unde trebuie. Mai jonglează frumos și Radoi și trage bine echipă după el la unele faze, stă bine pe picioare în spontane, unde e prezent cu normă întreagă dar mai pleacă la pickngo fără suport.  

Gorcioaia pentru mine este omul meciului, travaliu imens în spontane, și-a pus capul la bătaie pentru fiecare balon și cred că este o opțiune foarte serioasă pentru titularizare la N8.  
  
Pe atac însă sunt puține lucruri de remarcat. Nu este nimeni în suport la Van Heerden pentru că el se uită mereu după placaj la o păsa descărcată și arareori e cineva pe acolo într-o poziție unde o poate primi. 

Este evident că Umaga nu este uvertură. Nu a prins o zi rea însă deși s-a zbătut mult nu i-a ieșit mare lucru dar parca ai nevoie aici de un vorbitor fluent de limba romana. Calafeteanu surprinzător a avut un meci decent, însă cu limitele cunoscute. A intrat curajos în atac la contact însă greu cu placajele. 


Dar, cum am mai spus, ne-a fost frică. Bunăoară exemplul de mai sus unde balonul este pasat spre punctul roșu și este bine pentru că este spațiu de atac însă cele două opțiuni de pasa, cu punct alb, nu sunt realist vorbind în poziție bună pentru a primi pasa urmatoare și ceea ce se întâmplă în faza următoare este un knock on, rușii având o poziție bună pentru a pune presiune pe linia noastră de atac.  
  
Linia galbenă desemnează o altă opțiune de joc pe care am fi putut să o luăm în atac. Există într-adevăr în afară imaginii o aripă rusă însă și demiul ar fi avut 14 galben în suport și cum ar fi fost ambii mai rapizi în comparație cu înaintașii ruși, opțiunea aceasta de atac ar fi fost una simplă și ar fi avut înaintașii tocmai desprinși din mol în suport, mai aproape, fără să fie nevoie ca acestia să se replieze si sa revina pe centru. Am mai semnalat aici deficiențele apărării ruse pe partea închisă și sunt tare curios dacă jucătorii nu au sesizat deloc aceste mici oportunități apărute sau concentrarea a fost mult prea mare pe alte opțiuni de joc, pe plan, alegand tot timpul ceea ce stiau mai bine fara sa-si asume riscuri.  Dacă e să analizăm eseurile, 50% au fost inscrise pe joc expansive si de fiecare data când am dat drumul simplu, fără nici o schemă, până la capăt pe aripă am culcat balonul în terenul de țintă. Îmi da însă speranțe finalul când a părut că putem să înscriem oricând, oricum. 

La balama în continuare multe întrebări și puține răspunsuri. Este clar că deși în ciudă vârstei păstrează anumite calități, Calafeteanu încetinește jocul mult. A fost inspirată titularizarea în meciul cu rușii, am speculat șuturi de urmărire însă tactica asta nu merge cu oricine, cu atât mai puțin cu o echipă bună. Vlaicu cât a jucat nu i-a ieșit nimic, 2 pase din 3 greșite, nici un punct pe tabela din 7 posibile. Adevărul e că demult trebuia să fie în lot constant, chiar dacă era preferat titular Vlaicu, o un mijlocas la deschidere de meserie, fie că era Plai sau altcineva. Nu, Luke Samoa nu e uvertură, nici Umaga nu este, ambii ar fi doar o soluție de avarie iar Rose e sărit din schema deocamdată și la ce fizic are mi se pare normal, avem pilieri.  

Periculos însă jocul în tușă, în ultimele minute, la numai 5 puncte diferență pe pe tabela, când o interceptare ar fi putut aduce victoria rușilor.  Neobișnuita discuția cu privire la punctul bonus între Vlaicu și Fercu și nu este prima data când sunt controverse de acest fel. 

Nu sunt de părere că jucătorii trebuie să cunoască toate subtilitățile regulamentului. De fapt ar fi înțelept să se procupe cât mai puțin dacă câștiga sau pierd. Concentrarea completă pe momentul de joc, pe fiecare fază în parte este cel mai bun mod de a influența rezultatul. Nu câștigi gândindu-te la victorie în șine ci prin a te concentra să dai tot ce ai mai bun într-un anume moment în meci, fără să conteze dacă este primul sau ultimul. 
  
Jucătorii nu trebuie să se gândească la spectatori nici un moment. Știu, sună cinic, poate nerecunoscător fată de supoteri dar singură audiența care trebuie să conteze este cea a coechipierilor și antrenorilor. De multe ori s-a cerut tușă din public (vorbesc in general, nu la Cluj) în loc de alegerea sigură iar îndemnul la spectacol din tribune nu trebuie să constituie un reper. Poate functiona când e o diferență mare dar într-o situație de fragilitate a fost riscant.  
  
Un alt lucru care trebuie evitat pe teren e să te gândești la greșeala pe care ai făcut-o, să regreți următoarele secunde de joc sau, și mai rău, să suferi pentru greșeala colegului și să petreci următoarele secunde regretând sau certându-l și astfel să-ți pierzi concentrarea. Pur și simplu în acel moment nu te mai gândești la joc ci la ține însuți și este nedrept față de colegi să nu-ți petreci timpul încercând se repari ce se mai poate repara. 
  
Fără îndoială a existat multă nervozitate, emotie și fiecare are metodele sale de a controla stresul, unii au ritualuri, se încheie într-un anumit fel la șireturi, au ticuri, alții au obiceiuri de relaxare sau se roagă iar asta ține de fiecare om în parte și un psiholog al echipei poate fi de ajutor.  
  
Ceea ce trebuie însă conștientizat este că starea sufletească ce caracterizează un jucator de succes este liniștea, uită de lucrurile personale și triviale, de micile vendete iar jucătorul foarte bun nu are timp să se gândească la altceva decât la obiectivele meciului. Știu că pare foarte diferit de stereotipurile obișnuite din rugby dar doar așa îți poți da seama în momentele cele mai grele ce va face adversarul și vei fii cu atât mai puțin surprins. Trebuie să te gândești doar cum să ții balonul în viață.  

Deci poate că e nedrept să fie învinovățit un jucător de acest aspect. De regulă cei care iau deciziile sunt desemnați din timp și știu aceste calcule deci nu cred ca era treaba lui Fercu, el nu a dat semne vreodata ca si-ar dori sa fie capitan. Este greu de înțeles ce a fost în finalul meciului cu Rusia dar dacă încă un eseu le-a redat încrederea că pot juca cu sabia deasupra capului, atunci asta e, o victorie până la urmă e o victorie.






Decizie salutară si  înțeleaptă  a FRR să organizeze meciul la Cluj-Napoca din considerente de vreme proastă, ne-a scutit de emoții și mai mari. Greu cu publicul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Ludoșan - Interviu cu internaționalul român de juniori

Inaugurez astăzi o serie de interviuri cu rugbysti mai puțin cunoscuți în România, care evoluează în afară in tari cu traditie in rugby. Di...