O demisie, o sută de întrebări, nici un răspuns.

Pentru public demisia lui Howells anunțata sâmbătă după meciul cu Belgia a fost o mare surpriză și mă număr printre cei surprinsi. Nu mă așteptam să se întâmple ceva înainte de finalul Rugby Europe Championship însă mă așteptăm la ceva schimbări. Va mai amintiți această știre? Nu a fost anunțata o prelungire a contractului. 

  

Dacă privești pagina web a FRR sau contul de facebook asociat vezi o revărsare de frustrări și tensiune din partea publicului. Unii vor antrenori români, alții se bucură că au plecat actualii demisionari, apare tema strainilor care nu inteleg românii, se vorbește de meciuri trântite iar asta chiar este o tâmpenie majoră, nici un sportiv sau federal zdravăn la cap n-ar risca participarea la Cupa Mondială, este absurd. 

Momentul este deosebit de periculos iar masa de comentarii negative nu este de bun augur. Mulți nu realizează că este momentul cel mai nepotrivit. Ratarea calificării ar putea avea urmări catastrofale pentru intreg rugbyul românesc și este de neînțeles cum fosti sportivi, antrenori sau suporteri  apreciază această situație ca o evoluție pozitivă, normală. Nu pare să existe un plan de rezervă iar un înlocuitor de aceeași anvergură este aproape imposibil de găsit intr-un timp scurt. 

Se uită CV-ul celor trei antrenori demisionari. Au experientă la un nivel unde nu a antrenat nici un tehnician român. Lynn Howells este cel mai longeviv antrenor la cârma Stejarilor, a contribuit pozitiv și pierderea calificării directe l-a taxat prea mult. Statistica vorbeste de la sine despre cei 6 ani ca antrenor al echipei nationale.

  

Se uită că au adus un plan de dezvoltare stratificat ce implică o abordare analog și la nivelul echipelor de juniori, cu un joc mai deschis, cu metode de antrenament modern. Cum a arătat grămadă în meciul cu Georgia după ce a sosit Cuttita? Cum s-au mișcat Stejarii cu USA și Canada pe treisferturi care, teoretic, erau superioare în acel compartiment? 

La ce ne așteaptăm in următoarele săptamani ?

Cel mai bun scenariu ar fi un  meci foarte bun și poate o victorie a Stejarilor la Tbilisi care ar putea duce la o atmosferă pozitivă. Greu dar nu imposibil. Îmi imaginez că a existat tensiune, reprosuri. Dupa ultimul meci, o discuție sinceră, un bilanț si o analiză la rece ar putea îndrepta lucrurile.

Nu a fost anunțata prelungirea contractului deci poate exista o hotărâre luată în privință următorilor antrenori însă vor trebui să lucreze pe repede înainte. 

  

În cel mai rău caz, o cârpeala, o echipă tehnică strânsă în grabă din ce este disponibil și fără continuitate cu demisionarii pentru că, să stăm strâmb și să judecăm drept, cine s-ar risca acum? Următorul meci de calificare va fi în aprilie.

Există însă și vești bune. Calificarea din poziția Europa 1 (Spania) în Grupa A înseamnă un program infernal, cu meciuri la 4 zile și deschidere cu țara gazdă care nu are voie să piardă, urmata de meciul  cu echipă calificată din Playoff, Romania sau Samoa. În schimb câștigătorul Playoff are un program cu pauze de 6 și 7 zile, mult mai potrivit pentru a obtine 2 victorii în grupă și calificarea directă la următoarea Cupă Mondială.
 
A două posibilitate, prin câștigarea recalificarilor este Grupa B din care face parte Italia și echipa calificată Africa 1, probabil Namibia. Italia are un program dificil jucând la diferență de 4 zile cu Africa 1 și câștigătoarea recalificarilor iar aceasta din urma un program foarte bun cu pauze de 6 și 7 zile. 

România are nevoie de o performanță la RWC 2019 pentru pentru viitor. La mondiale o echipă Tier 2 nu poate avea performanțe cu meciuri jucate la 4-5 zile, dar la 6 zile e altceva pentru recuperare. Locurile Playoff și Recalificari erau probabil destinate Samoa și Canada. Poate ne strecurăm noi acolo și în ciudă nereușitei de a ne califica direct vom reuși un rezultat istoric.